Preliminarii, raţiuni politice, ideologice şi academice ale unificării Universităţii „V. Babeş” cu Universitatea „J. Bolyai”. Crearea Universităţii „Babeş-Bolyai” (1959)
Premises and Political, Ideological and Academic Reasons for the Unification of The “V. Babeş” University with The “J. Bolyai” University. The Foundation of The “Babeş-Bolyai” University (1959)

Summary/Abstract: La 90 de ani de la Organizarea universităţii româneşti la Cluj şi la 50 de la unificarea celor două universităţi clujene (cea română şi cea maghiară), studiul de faţă reconstituie preliminariile, raţiunile politice, ideologice şi academice care au condus, într-un context politic şi ideologic complex, la realizarea Universităţii “Babeş-Bolyai”. Universitatea românească din Cluj a fost o emanaţie a statului unitar român, fiind menită din 1919 să fie templul culturii naţionale (Sextil Puşcariu), laboratorul elitei româneşti - cea care trebuia să inspire respect pentru celelalte naţionalităţi. Cu prilejul festivităţilor inaugurale de la Cluj, din 1919, discursul regal a subliniat rolul naţional, de sporire a puterii şi prestigiului cultural-naţional al Transilvaniei în cadrul României Mari, dar şi deschiderea Universităţii spre cultura occidentală. Instaurarea oficială a comunismului după 30 decembrie 1947 a adus schimbarea denumirii Universităţii în „Victor Babeş”, după numele savantului român, iar în iunie 1959, prin unificarea cu Universitatea clujeană „János Bolyai”, s-a format Universitatea de Stat „Babeş-Bolyai.” În deceniile care au trecut de la inaugurare, Universitatea românească clujeană a traversat experienţe politice şi ideologice diverse, care şi-au pus amprenta asupra structurii şi activităţii sale organizatorice în cadrul instituţiilor ţării. Din 1940 până în 1945, cât a fost în refugiu la Sibiu şi Timişoara, Universitatea Regele Ferdinand I a păstrat misiunea de „afirmare a spiritualităţii române”, aşa cum sublinia dr. Iuliu Haţieganu, rectorul Universităţii din Cluj-Sibiu, între 1941-1944. Universitatea refugiată avea să cunoască însă o turnură dramatică după 23 august 1944, când sub trupele de ocupaţie sovietică, comuniştii au demarat procesul de sovietizare şi comunizare a României, care a avut consecinţe majore asupra învăţământului universitar. Uniunea Sovietică a ţinut cont de importanţa strategică pentru graniţa de securitate. Uniunea Sovietică a fost favorabilă rezolvării în spirit marxist-leninist a integrării Transilvaniei în statul român, cu condiţia sovietizării, care presupunea asigurarea egalităţii de fapt şi de drept a naţionalităţilor conlocuitoare cu „oamenii muncii” români. Treptat, întreaga organizare şi viaţa universitară clujeană aveau să fie politizate, autonomia universitară încălcată, prin intervenţia administraţiei locale şi a forţelor „democratice” prosovietice, care au impus rezolvarea leninistă a problemei naţionale. Presa comunistă a semnalat crearea Universităţii „Babeş-Bolyai” şi a folosit limbajul discursurilor oficiale în prezentarea evenimentului ca o manifestare a frăţiei reciproce între studenţi şi între profesorii Universităţii unificate clujene. S-a subliniat, în primul rând, rolul Partidului Muncitoresc Român, care a stat la „temelia” acestei înfăptuiri şi care a luptat pentru continua consolidare a unităţii oamenilor muncii indiferent de naţionalitate, în zidirea unei patrii înfloritoare, socialiste. Unificarea celor două instituţii universitare a fost prezentată ca un sucees al muncii în comun a oamenilor muncii, români şi maghiari şi ca etapă superioară de organizare a învăţământului superior universitar din Cluj, o ridicare la un nivel superior a Universităţii, prin îmbinarea şi colaboarea organizată într-un singur colectiv de lucru a forţelor ştiinţifice şi didactice. Dincolo de discursul oficial, legitimat de către autorităţile de partid şi guvernamentale comuniste, crearea Universităţii „Babeş-Bolyai” deschidea o serie de probleme administrative, ale căror rezolvare cerea timp şi fonduri. Trebuia să se facă restructurarea Consiliului Academic, reorganizarea Rectoratului, pentru a se asigura reprezentarea corpului didactic ce făcuse parte din vechea Universitate „Bolyai”. La acestea se adăuga crearea unor noi săli de curs, contopirea lucrărilor bibliografice în cadrul Bibliotecii Universitare, întocmirea unor programe noi etc. Începând cu anul academic 1959/60, noua Universitate „Babeş-Bolyai” a început să funcţioneze ca o structură academică unitară, iar noul rector al universităţii, prof. univ. C. Daicoviciu, şi-a propus să facă din aceasta o universitate de prestigiu în ţară, dar şi printre universităţile europene. Volumele jubiliare, dedicate Universităţii „Babeş-Bolyai” în deceniul următor au subliniat că „urmările pozitive ale unificării universităţilor n-au întârziat să se vădească: „activitatea didactică şi ştiinţifică a corpului didactic, cea culturală şi educativă a studenţilor au sporit atât cantitativ, cât şi calitativ. Forţele didactico-ştiinţifice şi-au unit puterile, aparatura s-a completat, studenţii s-au putut cunoaşte mai bine. Cu un cuvânt, rezultatele au fost superioare din toate punctele de vedere; din cel al instrucţiei şi educaţiei, al cercetării ştiinţifice, al activităţii culturale şi obşteşti. Universitatea „Babeş-Bolyai” pornea din vara anului 1959 pe un drum lung, de câteva decenii prin etapele regimului comunist, care a subliniat consecvent importanţa covârşitoare a învăţământului superior. După 1989, chingile politico-ideologice ale învăţământului au fost eliminate, menirea învăţământului universitar clujean fiind de ordin multicultural. În anul 2009 se împlinesc 90 de ani de la crearea Universităţii „Daciei Superioare” şi 50 de ani de la crearea Universităţii „Babeş-Bolyai”, prilej care dezvăluie importanţa unor restituiri istorice consistente, menite a conduce la mai buna cunoaştere a unui trecut recent şi la reîmprospătarea memoriei colective.

• Details
• Contents