Tema „Declinului” în gândirea politică postbelică a lui Emil Cioran sau antimodernismul la capăt de drum
The Theme of "Decline" in the Postwar Political Thinking of Emil Cioran or the Antimodernism at the End of the Road

Summary/Abstract: „Nimic nu este la locul său”. Acest citat din Joseph de Maistre rezumă perfect gândirea politică postbelică a lui Emil Cioran aşa cum apare ea din paginile operei sale de limbă franceză care stă la baza studiului nostru. Cu ajutorul unei abordări comparative prin care am alăturat gândirea politică a lui Cioran celei a unor figuri reprezentative pentru ceea ce am denumit generic „antimodernism”, precum Joseph de Maistre şi Oswald Spengler, am urmărit situarea unei gândiri fragmentare, profund originale precum cea a lui Cioran într-un context intelectual care-i lămureşte multe dintre aparentele sale obscurităţi. Cioran preia şi radicalizează în opera sa postbelică într-un mod specific elemente ale gândirii antimoderne prezente la autorii menţionaţi mai sus. Împărtăşeşte cu „reacţionarismul” lui Joseph de Maistre pesimismul antropologic profund (una dintre trăsăturile esenţiale ale gândirii antimoderne), însă, refuzând soluţia „providenţialistă” a acestuia, amplifică această viziune considerând că Istoria însăşi este un Rău şi acordând chiar dimensiuni aproape gnostice acestei viziuni. De asemenea, profund influenţat în opera de tinereţe, dar şi mai târziu de teoria organicistă, tributară unei concepţii ciclice, a lui Oswald Spengler despre „declinul” civilizaţiilor, Cioran va radicaliza ideile acestuia (influenţat, fireşte, şi de realităţile unei lumi postbelice pe care o detesta), considerând Istoria însăşi ca manifestare a unui „declin” ireversibil. Altfel spus, obligată la retrageri succesive de avansul modernităţii, gândirea antimodernă (caracterizată prin pesimism antropologic şi neîncredere faţă de „progres”) îşi atinge ultimele consecinţe logice prin gândirea postbelică a lui Cioran. Nu doar progresul în sine este o iluzie, ci Devenirea însăşi. Nu o anumită civilizaţie specifică este supusă unui „declin” ireversibil, ci Istoria însăşi este un alt nume pentru „declin”. Pentru Cioran lumea exterioară nu mai are nimic de oferit, singura soluţie rămâne retragerea definitivă în propriul sine.

• Details
• Contents