Poporanismul: de la un precursor improbabil (Al. Odobescu) la imposibila sinteză (G. Ibrăileanu, C. Stere)
Romanian "Poporanism": from an Unlikely Precursor (Al. Odobescu) to the Impossible Synthesis (G. Ibrăileanu, C. Stere)

Summary/Abstract: Alexandru Odobescu poate fi considerat un precursor al poporanismului. Primul teren de manifestare al criticii sale va fi cel lingvistic. El va ataca cu hotărâre excesele latiniste. Pentru Odobescu, pericolul cel mai mare rezida tocmai în posibilitatea dezvoltării, ca urmare a exceselor latiniste, a două limbi diferite: una în gazetele din Ardeal și alta în spațiul extracarpatic. În plan social și național, s-a remarcat suportul ferm al lui Odobescu pentru îmbunătățirea situației țărănimii, care ne face să-l considerăm un precursor, oricât de improbabil, al poporanismului: dorința de continuitate a edificiului național prin intermediul țărănimii, o clasă care părea necoruptă de influențele decadente ale fanariotismului și neofanariotismului. În plan literar, Odobescu este convins că literatura românească nu poate fi una autentică decât prin apelul la literatura populară ca izvor de inspirație, o idee pe care Ibrăileanu o consideră afină spiritului aceleiași școli critice moldovenești reprezentate de un Alecu Russo sau Vasile Alecsandri. Fără îndoială, Constantin Stere a fost figura inițiatoare a poporanismului, păstrându-și un ascendent important până în momentele de declin ale mișcării, în anii Primului Război Mondial. Pentru Stere, intelectualitatea „poporanistă” trebuia să militeze pentru ridicarea culturală a țărănimii în cadrul unui demers susținut de „luminare” și să lupte în același timp în plan politic pentru acordarea dreptului de vot universal și pentru o reformă agrară cuprinzătoare. Cele două planuri, cultural și politic, erau întrepătrunse în opinia lui Stere: dreptul de vot și o nouă reformă agrară nu puteau fi folosite decât de o țărănime educată și conștientă de sine și de drepturile ei. O altă convingere nezdruncinată a lui Stere era cea legată de respectarea specificului național. Și Garabet Ibrăileanu a susținut că există însușiri naționale specifice. Dincolo de declarațiile programatice ale fruntașilor săi, poporanismul rămâne încercarea de realizare a unei sinteze imposibile, cea dintre democratism și conservatorism. Limbajul general este unul progresist, modern, analiza sociologică se apropie de multe ori de cea marxistă.

• Details
• Contents