Starea școlilor românești confesionale din Transilvania în perioada 1860-1918
The condition of the Romanian religious schools in Transylvania between 1860-1918

Summary/Abstract: Școala românească confesională din Transilvania din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a avut o dublă imagine în mentalul românesc. Fruntașii români din Transilvania au privit-o ca salvatoarea națiunii și culturii folosind sintagme precum: prin școală la lumină și prin lumină la bunăstare, școala, fundamentul fericirii românului, tezaurul cel mai scump al națiunii, poarta prin care se pătrunde în lumea civilizației, baza culturii, inima unui popor, soarele veacului etc. Pentru săteni, în schimb, și pentru comunitățile românești școala era privită mai mult ca o povară, o cheltuială în plus care îngreuna și mai mult starea proastă în care se aflau. Imaginea intelectualilor români se lovește de zidul realității, școala se afla într-o stare proastă, clădirile nu se încadrau în cerințele legale nici ca lungime, nici ca înălțime, nici ca luminozitate, dotările școlare erau sărace, învățătorii erau prost plătiți, fapt ce îi determina să își caute și alte locuri de muncă pe lângă cea de dascăl, frecvența elevilor era de asemenea foarte scăzută deoarece părinții nu se puteau lipsi de copii, aceștia având un rol important în economia familială. În linii mari acestea erau caracteristicile prezente în marea majoritate a școlilor românești confesionale din Transilvania.

• Details
• Contents