Militantismul național, social și cultural al femeilor ardelene în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX
The National, Social and Cultural Militancy of the Transylvanian Women in the 19th Century and at the Beginning of the 20th Century

Summary/Abstract: În Transilvania secolului al XIX-lea efortul de organizare în asociații, societăți, reuniuni cu caracter filantropic și cultural a cuprins nu numai elita masculină, ci și un număr mare de personalități feminine: soții de profesori, învățători, medici, avocați etc. Cea mai importantă acțiune organizatorică feminină a fost Reuniunea Femeilor Române din Brașov (1850), care a pornit de la necesitatea ridicării culturale a femeilor și solidarizarea lor cu mișcarea culturală națională. Scopurile Reuniunii brașovene au fost apropiate de cele ale Astrei sibiene. Ele au dorit să contribuie la susținerea identității etnice, lingvistice, istorice, pedagogice și religioase a românilor ardeleni. Reuniunea din Brașov s-a preocupat de ajutorarea familiilor românești, care aveau condiții materiale grele, de antrenarea femeilor în activitatea școlilor, dezvoltarea industriei casnice, răspândirea ideilor pedagogice în rândul mamelor etc. Inspirate de modelul brașovean, s-au creat și alte Reuniuni ale femeilor române la: Sibiu, Blaj, Hunedoara, Deva, Făgăraș, Șimleu Silvaniei ș.a. Fiecare Reuniune a fost întemeiată pe baza unor Statute, aprobate de autorități, fiecare ținea adunări generale și congrese, unde se discutau prioritățile filantropice și culturale. Numărul membrelor Reuniunilor a crescut, în ciuda dificultăților de ordin politic. Fondurile asociațiilor feminine au provenit din donații, conferințe, serbări, baluri, reprezentații teatrale și au folosite pentru sprijinirea școlilor pentru fete, pentru sprijinirea orfanelor și văduvelor sărace. În 1914 s-a creat la Sibiu Uniunea Femeilor Române din Ungaria, alcătuită din majoritatea Reuniunilor locale de femei. În timpul Marelui Război, membrele Uniunii au organizat colecte publice pentru strângerea de veșminte, alimente și bani, iar pentru îngrijirea răniților s-au înscris ca surori de caritate. Activitatea Reuniunilor de femei a fost susținută de o serie de personalități ca Maria Baiulescu, Elena Pop Hossu-Longin, Clara Maniu, Zinca Roman, Eleonora Lemenyi-Rozvany, Aurelia Pop, Maria Cosma și altele. O serie de asociații feminine au fost întemeiate în Basarabia, Bucovina și Regatul României, militantismul feminin fiind orientat, peste tot, spre filantropie și cultură națională. După 1918 activitățile Reuniunilor de femei au avut și scopuri politice și civice.

• Details
• Contents