Igiena săteanului român din secolul al XIX-lea
The Hygiene of the Romanian Villager in the 19th Century

Summary/Abstract: Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, se conștientizează necesitatea educării populației din mediul rural, deoarece o perioadă de pace aduce prosperitate și dezvoltarea agriculturii, industriei, comerțului, ducând la o cerere mai mare de forță de muncă. Un muncitor productiv trebuie să fie sănătos, să aibă parte de o alimentație corectă și să respecte normele principale de igienă. În acest sens, medicii, oamenii politici, cadrele didactice aveau datoria de a educa un popor amorțit de o mentalitate colectivă total nesănătoasă pentru întreaga lume rurală. Conștientizarea țăranului era un subiect ce trebuia abordat într-un mod delicat, pentru a nu aduce nicio ofensă țăranului român, în caz contrar totul putea duce la un eșec. Se constată necesitatea introducerii în programa școlară a unor materii obligatorii privind igiena. Se vor emite legi de organizare a instituțiilor cu privire la educarea țăranului, medicii fiind sprijiniți în acest sens de clasa politică. Se vor lua mai multe decizii privind politica sanitară, se vor emite mai multe tratate în mediul academic privitor la igiena publică. Este o mână de ajutor acordată medicului român, care încerca să reducă numărul deceselor datorate mortalității infantile, a mortalității premature, cauzate de anumite boli epidemice sau din cauza consumului exagerat de băuturi spirtoase. Metodele de prevenire a bolilor, de a menține un corp sănătos, sunt multiple, iar toate informațiile trebuiau transmise persoanelor ce urmau să transmită aceste informații săteanului român. În acest sens se vor publica mai multe volume cu privire la cauzele îmbolnăvirii, a decesului prematur, precum și soluțiile pentru prevenirea bolilor epidemice. Printre cele mai importante, în acest sens, sunt igiena corporală, a locuinței, a gospodăriei, a întregii comunități. Un sat îngrijit și curat este oglinda sătenilor care locuiesc în acel spațiu.

• Details
• Contents