Gustul amar al libertății
Interview with Jurgen Habermas and Adam Michnik by Adam Krzeminsk.
More...We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Interview with Jurgen Habermas and Adam Michnik by Adam Krzeminsk.
More...
Review of: Denisa Comănescu (ed), Strong, 28 de poete din România, Editura Universal Dalsi, 1999/ Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Teatru, în românește de Olga Zaicik și Janina Radu, prefață de Olga Zaicik, Ed. Unitext, București, 1999, p. 23/ Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla), Iubire și responsabilitate (ediția I: Lublin, 1960), volumul I, traducere din polonă de conf. univ. dr. Constantin Geambașu, ediție îngrijită de Tadeusz Rostworowski S.J., Editura M.C., București, 1999/ Petre P. Panaitescu, Călători poloni în țările române, Colecția „Polska”, Editura Domino, Iași, 1999/ Veniamin Ciobanu, Carol al XII-lea și românii - Charles XII et Ies Roumains (ediție bilingvă, versiunea franceză de Radu Cretzianu), Colecția „Polska”, Editura Domino, Iași, 1999/ Zofia Naikowska, Medalioane, traducere și postfață de Sorana Vajdeil, Editura Reper, 1999/ Valeriu Butulescu – Din lirica poloneză contemporană, traducere Valeiu Butulescu/ Henryk Sienkiewicz, Fără ideal, traducere de Elena Lința, Ed. Univers, București, 1999/ Witold Gombrowicz, Pornografie, traducere și postfață de Ion Petrică, Editura Univers, București, 1999/ Witold Gombrowicz, Trans-Atlantic, traducere și postfață de Ion Petrică, cu o prefață a autorului, Editura Univers, București, 1999/ Nuvelă polonă! Nowela polska, ediție îngrijită de Ana-Daniela Budică, Editura Domino, Iași, 1999/ Czeslaw Milosz, Europa natală, traducere, prefață și note de Constantin Geambașu, Editura Univers, București, 1999/
More...
Anul 1716, când Eugeniu de Savoya cucerește Timișoara de la turci, inaugurează în istoria Banatului etapa imperială. Acum provincia va dobândi, din multe puncte de vedere, o fizionomie central-europeană. Desigur, este vorba în acest caz nu de un eveniment sau de o conjunctură, ci de un fenomen care ține de duratele lungi ale istoriei, o amplă mișcare în care s-au cuprins fluxuri și refluxuri, dar al cărei sens rămâne totuși unic.
More...
Investigations by: Anavi Adam, Pia Brînzeu, Ioan Buduca, Corina Ciocârlie, Livius Ciocârlie, Andrei Corbea, Șerban Foarță, Mandies György, Ilie Gyurcsik, Viorel Marineasa, Adrian Marino, Mircea Muthu, Virgil Nemoianu, Alexandru Paleologu, Vasile Popovici, Ion Simuț, Monica Spiridon, Vladimir Tismăneanu, Daniel Vighi.
More...
În bagajul cultural al Occidentului, Europa Centrală a fost, vreme îndelungată, un accesoriu neglijabil. Așa s-a întîmplat, mai cu seamă, în spațiul țărilor de limbă engleză, căci francezii s-au descurcat ceva mai bine. Potrivit directorilor de opinie și liderilor politici, de la William Shakespeare la Neville Chamberlain, hotarele civilizației nu se extindeau dincolo de năzuințele teritoriale ale șovăielnicilor monarhi carolingieni. Iar ceea ce era, deja în 1938, o viziune limitată, s-a transformat, după 1945, într-una marcată evident de miopie.
More...
Noțiunea istorică și geopolitică de Mitteleuropa1 nu corespunde unei realități geografice care poate fi clar definită. Ea păstrează prin însăși natura sa contururi vagi și variabile, potrivit cu împrejurările. Așa cum nota recent un eseist german : „în mica mea bibliotecă mitteleuropeană, pot să găsesc argumente pentru a exclude din acest spațiu Noul-Brandenburg, la fel ca și Ucraina și Macedonia. Dar găsesc și argumente pentru a include fără restricție Noul-Brandenburg și Skopje în Mitteleuropa. Imprecizia și fluctuațiile contururilor fac parte integrantă din utopie. (...) Istoricul maghiar Péter Hănak spunea : «Mitteleuropa nu se poate defini decît în raport cu estul și cu vestul și în funcție de relația pe care o întrețin aceste două extremități ale continentului».
More...
Formularea problematicii, acel „asupra paradigmei” din titlu, presupunea că ne vom ocupa de o chestiune în devenire, că vom propune o proiecție spre viitor, că vom elabora, într-o manieră futurologică, o nouă construcție geopolitică, în vreme ce, de fapt, noi doream mai curîncl să definim un spațiu rupt de restul lumii, în care cîteva afinități socio-culturale comune ar ține loc de rațiune de a fi și ar fi oferite ca model. O simplă privire a acestui program ne convinge, într-adevăr, că majoritatea subiectelor tratate își propun să marcheze o comunitate a trecutului sau se străduiesc să construiască imaginea unei identități comune a acestui mic număr de țări.
More...
Curînd după terminarea celei de a doua conflagrații mondiale, a avut loc la Geneva o conferință în care s-au reunit intelectualii marcanți ai Europei, care au discutat și s-au confruntat asupra viitorului bătrînului nostru continent. „Vedetele” acestei reuniuni au fost filosoful german Karl Jaspers, care reprezenta valorile democrației occidentale, și esteticianul Georg Lukăcs, care tindea să ilustreze pretinsa superioritate a țărilor răsăritene în drum spre socialismul ce le-a dus la inevitabila catastrofă. La acest conclav academic Jaspers i-a spus franc lui Lukăcs: „Dumneata dorești balcanizarea Europei, eu doresc helvetizarea ei”. Desigur, în 1946 cînd totul era încă fluid, cînd Estul nu se statornicise în tiparele rigide ale stalinismului importat cu forța,Jaspers preconiza un model posibil. Azi, actualitatea a devenit acută. Prin helvetizare, gînditorul german nu înțelegea o helvetizare a Europei în cantoane, ci o confederalizare a unor state independente, cu specificul lor, dar păstrînd anumite valori fundamentale ca libertatea, valoarea existenței individuale, respectarea drepturilor minorităților, societatea civilă consolidată, dreptul imprescriptibil la proprietate și last but not least relații civilizate între state și indivizi. Nu represiune, nu un naționalism tribal și xenofob, nu domnia bunului plac, la latitudinea unor comitagii autoinvestiți cu puteri absolute și capricioase. Jaspers afirmase odată că spiritualitatea europeană se întemeiază pe trei piloni de bază : profunzimea gîndirii elene, claritatea spiritului juridic roman și patosul eroic al profeților ebraici. într-un fel, preocupat de continuitatea axiologică a temeiurilor adînci ale Europei,Jaspers, în intervenția sa de la Geneva, pășea pe urmele istoricului elvețian Jakob Burckhardt, originar din Basel, o urbe ce reprezintă o Europă abreviată istoric și geografic, o Europă în miniatură. Burckhardt era acut interesat de crizele istorice, întrucît o fisură provoacă discontinuitatea, amenință umanismul, cu valorile sale culturale, zestre axiologică față de care istoricul din Basel manifesta mai mult decît o preocupare științifică, era angajat existențial vizavi de această Europă, eréde legitimă a umanismului clasic. Depășirea crizei rezidă în restaurarea continuității și în statuarea perenității valorilor culturii europene.
More...
1. în noiembrie 1956, cu puțin înainte ca artileria să-i distrugă biroul, directorul Agenției Maghiare de Știri a transmis întregii lumi un telex disperat ce anunța începerea atacului sovietic asupra Budapestei. Depeșa se încheia cu următoarele cuvinte : „Murim pentru Ungaria și pentru Europa”.
More...
Nimic mai supărător decît provincialismul marilor culturi. „Comment peut-on être Persan?” este o exclamație tipică a provincialului blazat de apartenența sa la o Mare Cultură. Există și astăzi occidentali cumsecade pentru care Europa se oprește la Rin sau cel mult la Viena. Geografia lor este prin excelență sentimentală ; pînă la Viena au ajuns ei în călătoriile lor de nuntă. Mai departe începe o lume stranie, uneori agreabilă, dar nesigură ; puriștii aceștia sînt ispitiți să descopere sub pielea rusului faimosul tătar de care li s-a vorbit la școală. în ceea ce-i privește pe balcanici, cu ei începe, li se pare, inextricabilul ocean etnic al indigenilor, care se prelungește pînă la Australia...
More...
Înainte de toate, daca ne este permisă o generalizare într-un cadru atît de complex cum este cel reprezentat de literaturile Europei Răsăritene, găsesc că trei oameni, trei personalități ar fi mai în măsură decît mine să întreprindă o încercare atît de dificilă. Toți trei sînt binecunoscuți cercetători la unele dintre cele mai mari universități americane și au contribuit din plin și temeinic în a face mai accesibile în Occident literaturile din Estul Europei. Toți trei sînt poligloți și toți trei au o aceeași predispoziție pentru comparație, mediere, integrare: René Wellek, de la Universitatea din Yale, una din figurile centrale ale „literaturii comparate” și, nu mai puțin, un cercetător care a continuat să se ocupe de literatura lui de baștină, literatura cehă; Mircea Eliade, de la Universitatea din Chicago, unul dintre cercetătorii de vază în domeniul „religiei comparate” și, nu mai puțin, scriitor însemnat în limba română; și al treilea, Czeslaw Milosz, de la Universitatea din Berkeley, critic, istoric și traducător din poezia poloneză și probabil cel mai mare poet polonez în viață și, nu mai puțin, un remarcabil scriitor și eseist. Cu toate acestea, temerara încercare nu le-a revenit lor, ci mie-. Ce anume înțeleg prin termenii de „Europă Răsăriteană” și „literatură a Europei Răsăritene”? Este vorba în primul rînd de o paranteză vagă și plurilingvă oscilînd între mai definibila Germanie, la vest, și Rusia, la est. Dar în vreme ce literaturile rusă și germană au fost studiate cu dragoste și aclamate chiar pentru figurile de mîna a doua și a treia, numai patru premii Nobel, dintr-un total de șaptezeci și patru atribuite în acest secol, au fost considerate o recunoaștere suficientă pentru a pune în evidență roadele literare ale acestei „paranteze” est-europene, cu un Nobel mai mult decît mica Danemarcă. Și totuși, Europa Răsăriteană cuprinde unsprezece țări cu o suprafață de 748000 de mile pătrate, locuite de circa 114 milioane de locuitori, care vorbesc cincisprezece limbi diferite.
More...
1. Ei bine, da. însă perceperea acestui vis necesită o doză de sofisticare, de înțelegere a istoriei și deschidere spirituală. Cultura de masă e o cultură națională. Visul Europei Centrale nu este un fenomen de masă; el este un fenomen romantic și subversiv. Noțiunea de Europă Centrală transcende granițele blocurilor politice și le pune sub semnul întrebării. O parte a Europei Centrale se află în Vest, iar o alta în Est. Afinitățile acestora sînt un fenomen istoric, și el are rădăcini adînci; deosebirile sînt superficiale. Europa Centrală supraviețuiește sub forma unui ideal; idealurile vechi de secole nu dispar fără urmă. Cum învață popoarele care trăiesc împreună să coexiste unul cu altul? Diversitatea este o stare de fapt; respectarea realității este imposibilă fără respectarea diversității. Cultura Europei Centrale ne oferă o șansă naturală de a ne extinde orizontul.
More...
Filosof de origine română, afirmat astăzi ca maestru necontestat al limbii franceze, Cioran descinde din stirpea marilor scriitori care, precum Beckett, Julien Gracq, Noel Devaulx - fie din orgoliu, fie din timiditate - evită cu strășnicie marele public. Iată însă că tocmai el care se jurase să nu acorde interviuri nici unei publicații, nici unui organ de presă sau mass media din țara sa de adopțiune, nu a izbutit totuși să se pună de-a curmezișul valului de popularitate stîrnit de una din ultimele sale cărți - Exercices d’admiration - care a străpuns meterezele tăcerii, dindărătul căreia scriitorul își apără solitudinea împotriva oricăror zgomotoase manifestări ale popularității. Admirat și respectat de multă vreme de un număr restrîns de cunoscători genuini, iată-1 astfel devenit, în pofida voinței sale, un autor despre care lumea vorbește și ale cărui cărți se vînd. Astfel nasc în Franța gloriile.
More...
Usually, two cultures hold the reigns in Andreï Makine’s novels – the Russian matrix and the French catalyst. However, the novel “Une femme aimée” has a slightly different structure, because the Russian catalyst overpowers any other culture. Every time Oleg Erdmann turns a pocket mirror over and over in his hand, he thinks about the hidden alcove of the Empress Catherine the Great – a big, heavy threshold, made of glass, that falls and rises over the years. Meanwhile, Russia, as he knows it, changes and then ceases to exist. On the verge of this new world, the financial censorship tears the humanity apart even more than the pollical one did.
More...
An important medium of diplomacy during the Middle Ages were the dynastic marriages and a number of Princesses of Tarnovo became foreign rulers. Have they faced the dilemma of acting in the interest of their homeland or to support the policies of their ruling spouses and how much did they have the opportunity to participate actively in the power structures?
More...
The paper presents the key moments of the participation of the Bulgarian state in the Civil war in Byzantium. The author emphasizes the information of the Turkish poet Enveri (15th century). He reports that Bulgaria is part of the sacred alliance organized by the Papacy to fight with emirate of Smirna. Аccording to the author, Tsar Ivan Alexander is part of the Christian coalition. His involvement in Byzantine civil war is a consequence of these diplomatic actions.
More...
TBMM Hükümeti ile Sovyetler Birliği arasındaki ilişkilerin başlangıcı, Birinci Dünya Savaşı sonrasında Avrupa’nın yeniden düzenlenmesi sürecinde yer alır. Birinci Dünya Savaşı’ndan sonra Mustafa Kemal Atatürk, Türk-İslâm coğrafyasındaki gelişmeleri Enver, Talat ve Cemal Paşa aracılığıyla takip etti. Bu süreçte Sovyetler Birliği’nin izlediği dış politika ikiye ayrılabilir. 1917-1921 ve 1921-1923 arası dönem. Birinci dönemde iç savaş koşulları hüküm sürerken ikinci dönemde devrimin ihraç edilmesi söz konusu olmuştur. Yani Doğu halklarıyla işbirliği süreci başladı. Sovyetler 3 Aralık 1917 tarihli kararıyla Doğu Müslümanları aleyhine yapılan bütün anlaşmaları tanımadığını beyan etti.
More...
Toplumların yönetimi oldukça hassas ve tarihin akışı üzerinde belirleyici etkisi olan bir konudur. Bu yönetim sürecinde ‘liderler’ ön plana çıkan aktörler olarak önemli bir yere sahiptir. Bu nedenle toplumsal yaşamı merkezine alan tarih, siyaset, iletişim ve sosyoloji çalışmaları içinde “liderlik” dikkat çeken bir kavram olarak ortaya çıkmaktadır. Özellikle siyasal iletişim çalışmaları içinde ‘liderlik’ konusu, üzerinde önemle durulan ve çalışmalar içinde sıklıkla yer verilen bir alandır.
More...
The Tsarist Russian government implemented a policy of Russification in the field of education under the pretext of bringing civilization to the Turks living in Turkestan. In the Russian Tuzem schools established for this purpose, it was aimed to educate students who would instill Russian culture to the local people. After the start of the Soviet period, the decision of the Soviet People's Commissariat of the Turkestan Republic was passed regarding the right of all workers to receive education regardless of their nationality, age and religion. Educational policies were built in order to disintegrate the Turkishness that is being lived in Kyrgyzstan and all of Central Asia. The task of the first Soviet teachers was not limited to teaching. According to this education policy, teachers were charged with actively participating in the life of the society and making the public adopt the policy of the Soviet power. The decree to eradicate the ignorance of the peoples of the Russian federation, created after the October revolution, played a major role in education policies. Accordingly, the education policy was determined in line with the needs of the new Soviet government. With the decision of the People's Soviet Committee of the Turkestan Republic to "eliminate ignorance among the people", the campaign for the education of the whole people was strengthened. Short courses were opened for Party and Soviet workers. In the history of Kyrgyzstan, the 1920’s passed with the search for education and propaganda. The establishment of the Kyrgyz state and the increase in educational activities played an important role in the development of Kyrgyz culture. School books, newspapers and magazines began to appear in the Kyrgyz language. The number of libraries and cinemas has increased. However, there were serious problems such as the shortage of teachers, the absence of school books in the mother tongue and the lack of regularization of school hours. In 1930, a social cultural mobilization began to eradicate ignorance. In 1931, education was prepared in a programmed way and primary education was compulsory. In this study, the implementation and development process of education, literature, art and language policies in the Kyrgyz Soviet Socialist People's Republic will be examined.
More...