We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Această lucrare îşi propune să răspundă la o întrebare: De ce după coliziunea a două sau mai multe galaxii nu avem miliarde de coliziuni între stele? Pentru mine studierea spaţiului este un hobby. Este departe de mine gândul că deţin adevărul suprem. Nu pot să nu constat însă, că cercetările asupra spaţiului au intrat într-un impas. Poate undeva s-a strecurat o greșeală. Poate e momentul ca oamenii de ştiinţă să-şi îndrepte eforturile şi resursele în altă direcţie. Nu poţi face de fiecare dată aceleaşi lucruri şi să speri rezultate diferite. Îmi vin în minte vorbele unui profesor universitar care mă mustra că îmi pierd timpul cu aşa ceva: „Ai o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună. Nu ai cum să descoperi tu ceva remarcabil în acest domeniu. Dacă era „ceva” descopereau ei, oamenii mari!” Cu alte cuvinte să contrazici oamenii de ştiinţă cu cel mai ridicat IQ de pe planetă şi totuşi să fii considerat în deplinătatea facultăţilor mentale de ceilalţi oameni poate fi una dintre cele mai mari provocări. Teoria mea se bazează pe studiile unor personalităţi din domeniul spaţiului, separaţi în timp, doar că eu desprind alte concluzii decât autorii lor. Ipoteza mea susţine că stelele şi planetele sunt corpuri încărcate electric la fel ca particulele ce compun atomii. Planetele şi electronii sunt particule de acelaşi tip. Atât planetele, cât şi electronii sunt particule încărcate electric care gravitează în jurul unui nucleu. Şi unele şi celelalte sunt mult mai mici decât nucleul în jurul căruia gravitează. Ceea ce le diferenţiază este faptul că se află pe niveluri diferite ale realităţii fizice. Iar acest fapt are o mare influenţă asupra modului cum este organizată materia în Univers. Există prea multe asemănări între atomi şi sistemele stelare, ca să fie doar simple coincidenţe. Universul de tip Big-bang nu este singura soluţie matematică de univers în mişcare. Există posibilitatea unui univers în mişcare fără să fie în expansiune sau în colaps. Au loc mai multe fenomene cosmice care sugerează faptul că Universul în care ne aflăm, este doar în mişcare, fără să fie în expansiune. Nu putem înţelege Universul fără a înţelege cum este organizată materia. Eu văd microcosmosul şi macrocosmosul aparţinând de acelaşi univers. Despărţim doar în mintea noastră ceea ce este mai mare decât noi, de ceea ce este mai mic, dar în realitatea fizică există doar un singur univers ce le include pe cele amândouă. Modul cum este organizată materia în microcosmos este decisiv pentru comportamentul materiei în Univers.
More...
A rethinking of ethics, whether applied to medical space, requires a distraction from the abstract words, grouped together in the so-called system of correlated notions, encompassing the concept of human ethics, and in particular of medical ethics. The first example of such a semiotic distance is offered by Jean Pierre Clero with reference to the concept of autonomy, a concept derived from Kantian philosophy, and almost fetishized in the medical ethics of recent years. However, Cleo argues, this term is not operationalized, nor clearly defined semantically, so that reference to it remains often in the space of a sterile philosophical debate, being less operable in the framework of a utilitarianist ethics based on moral, such as the one derived from Game Theory. Another concept taken from Immanuel Kant's (2010) ethical thinking is that of person, but remains suspended somewhere between legal thinking and moral philosophy, but little operative for practitioners of moral ethics.
More...
Using a Fascist monument in South Tyrol, Northern Italy as a case study, this paper investigates the role of monuments in managing and negotiating interpretations of the past in culturally heterogeneous societies. It explores approaches to overcoming the exclusionary potential of cultural heritage, reframing it in more inclusive, pluralist terms. It provides an in-depth analysis of a dialogical, pluralistic approach to heritage, which allows divergent, even contrary, interpretations of the past to coexist. Thus, the paper sheds light on how monuments (re)construct and contest memory and history. It provides insights into constructive ways of engaging with a controversial heritage in multiethnic societies.
More...