L’Annunciazione e la Nascita del Messia secondo Mt 1,18-21
Annunciation and Nativity according to Mt 1,18-21

Summary/Abstract: La pericope Mt 1,18-25 fa parte dalla prima parte del vangelo di Matteo, chiamata «la nascita e l’infanzia di Gesù» (1,1-2,23). E' preceduta dalla genealogia di Gesù (1,1-17) ed è la prima dei tre brevi racconti dell’infanzia di Gesù (cf. 2,1-12 e 2,13-23) nel vangelo di Matteo. Nel nostro testo Matteo scrive, in riguardo al Figlio di Davide (Iēsou Christou huiou Dauid, Mt 1,1), degli eventi che si verificano in Betlemme, la città di Davide, anche se questo non è detto prima di Mt 2,1. Tema centrală a pericopei Mt 1,18-25 este vestirea naşterii lui Isus Messia, impunerea şi interpretarea numelui. Cuvintele îngerului şi citatul din scriptură conduc la o învăţătură cristologică. Naraţiunea este unică: relatează evenimentul în mod prozaic şi sobriu, atât cât este posibil. Tratând despre naşterea lui Isus, textul este plin de surpriză şi minunăţie, atitudine ce se poate aştepta când Dumnezeu începe să ducă la împlinire promisiunile făcute în trecut. În particular, textul prezintă o combinaţie între elementul miraculos şi cel comun, între cel divin şi cel uman. Surpriza întâlnită în Mt 1,16, îşi găseşte explicarea în naşterea miraculoasă a unui prunc dintr-o fecioară. Aceasta se realizează prin lucrarea Spiritului Sfânt, în vederea împlinirii planului lui Dumnezeu de mîntuire a poporul său. Atenţia se concentrează nu atât asupra naşterii in sine, cât asupra figurii pruncului şi a rolului pe care el îl va avea în mântuire. Aceasta se vede din importanţa acordată impunerii numelui, precum şi din semnificaţia numelor înseşi, Isus şi Emanuel. Pruncul născut întrupează deopotrivă prezenţa lui Dumnezeu (Emanuel) şi lucrarea sa de mântuire (Isus). După cum era pregătit încă din textul genealogiei (Mt 1,1-17), istoria poporului lui Dumnezeu şi-a atins acum scopul mult aşteptat. Mântuitorul, despre care Isaia (între alţii) a scris, intră acum în timp, eveniment cu care începe era mântuirii. În timp ce expune evenimentul, evangelistul este şi interpretul acestuia: concentrând naraţiunea asupra citatului din Is 7,14, utilizând frazeologia acestuia şi prefaţând citatul cu o formulă de introducere. Expunerea este simplă şi profundă, povestită cu entuziasm şi reţinere în faţa misterului. Iosif apare ca o persoană concretă, confruntat cu o dilemă de descifrat. Acest om drept, care are rolul important de a introduce pe Isus în descendenţa davidică, primeşte revelaţia şi intră în mod activ în planul lui Dumnezeu de mântuire.

• Details
• Contents