La religione di Israele: la «religione di famiglia» e la «religione dei padri»
Religion of Israel : “family religion” and “father’s religion”

Summary/Abstract: În prima parte articolul abordează tema religiei de tip «familial» practicată de primii israeliţi stabiliţi in «ţara făgăduinţei», într-un timp în care sistemul social era mai mult bazat pe viaţa de familie. In a doua parte propunem o prezentare a «religiei părinţilor» potrivit concepţiilor unor autori precum R. Albertz, F.M. Cross şi K. van der Toorn. Religia patriarhilor poate fi înţeleasă în general ca o pietate tipic familiara. Strămoşii lui Israel sunt descrişi în cartea Genezei ca asociaţii de familii cu o organizare patriarhală: tatăl mai era încă preot, cultul mai era încă unul familial, iar experienţele religioase sunt determinate de orizontul şi de necesităţile vieţii de familie. Raportul cu divinitatea este ilustrat de o serie de practici şi de idei religioase ce sunt legate de problematica principală a timpului: aceea de supravieţuire a familiilor. Divinitatea venerată în familie era numită «Dumnezeul tatălui (meu/ tău/ nostru/ vostru)». Această expresie este preluată de la descendenţa paternă a stramoşilor împreună cu alte tradiţii. Este vorba despre un Dumnezeu personal: experienţa avută cu Dumnezeul lor (exprienţă de binecuvântare, de protecţie şi de salvare) a stabilit o relaţie de încredere şi de credinţă care se transmite descendenţilor. Dumnezeul familiei putea fi o divinitate tribală ori naţională şi nu conta numele cu care era invocată (El, Yahve ori Baal), pentru că ceea ce se experimenta în familie referitor la divinitate rămânea constant. Cultul unei divinităţi în familiile din perioada prestatală, era monolatric, dar lipsea acea exclusivitate şi intoleranţă atât de caracteristică cultului dat lui Yahve în perioada statală. Stratul religiei de familie este cu mult mai antic decât religia specifică a lui Israel şi constituie temelia pe care mai tirziu se va forma religia yahvistă. «Dumnezeul părinţilor» este stapânul unui clan ori al unui grup de familii şi este desemnat cu numele patriarhului ori al fundatorului cultului cu care are o relaţie personală. Este descris ca o «divinitate istorică» care intră într-o relaţie de alianţă cu clanul şi călăuzeşte grupul in pelerinajele sale prin vicisitudinile istoriei. Devoţiunea faţă de Dumnezeul stăpân al locului, caracteristică primilor împământeniţi israeliţi, este de fapt devoţiunea faţă de «Dumnezeul părintelui» transmisă din tată în fiu şi mai apoi în nepot.

• Details
• Contents