DIVINE SOVEREIGNTY AND DIVINE LOVE - CONTRADICTION OR NECESSARY COMPLEMENT?
DIVINE SOVEREIGNTY AND DIVINE LOVE - CONTRADICTION OR NECESSARY COMPLEMENT?

Summary/Abstract: Suveranitate divină si dragoste divină – contradicţie sau necesară complementaritate? Una dintre cele mai dificile probleme ale teologiei este existenţa răului. Dacă Dumnezeu este creatorul si susţinătorul a tot ce există, cum poate exista răul, decât dacă provine, într-un fel oarecare, dintr-o altă sursă? Primele cărţi ale Vechiului Testament nu pun problema originii răului în sine, ci doar a răului la scară istorică si umană, acolo unde rolul ispitirii diavolului este foarte bine marcat. Pe fondul unui discurs care Îl face pe Dumnezeu autor al tuturor lucrurilor care se întâmplă in lume, fără alte precizări, abia literatura vetero-testamentară târzie va vorbi despre un arhanghel căzut, care prin căderea sa a pus început existenţei răului în genere. Noul Testament continuă cu mai multă pregnanţă această idee, insistând totodată asupra puterii superioare a Binelui si asupra victoriei finale a lui împotriva răului. Tema predestinării este si ea profund legată de cea a răului. Pentru reformatorul Jan Calvin, în urma păcatului, întreaga omenire ar fi trebuit sortită morţii, dar Dumnezeu, în bunătatea sa, i-a ales totusi pe unii pentru viaţă. Însă la întrebarea de ce răul a ajuns dominant într-o lume guvernată de atotputernicia lui Dumnezeu, Calvin nu are răspuns. Teologul Karl Barth, cel mai notabil reprezentant al Reformei, în secolul XX, a eliminat din sistemul său orice idee de predestinaţie spre păcat sau spre moarte, a dezvoltat o viziune luminoasă, dar pe care nu a putut-o delimita precis de apocatastază, cu care nu a fost totusi de acord.

• Details
• Contents