Analiza jurisprudenţei CEDO privind limbajul urii (II)
Analysis of the ECHR’s hate speech jurisprudence (II)

Summary/Abstract: Condamnarea penală a persoanelor care promovează interesele unei comunităţi etnice minoritare criticând politica guvernului. Cazurile: Castells c. Spaniei; Incal c. Turciei; Erdoğdu şi Ince c. Turciei; Sürek şi Özdemir c. Turciei; Gerger c. Turciei; Okçuoğlu c. Turciei; Şener c. Turciei; Rufi Osmani şi alţii c. Macedoniei; Küçük c. Turciei; Maraşli c. Turciei; Dağtekin c. Turciei; Gümüş şi alţii c. Turciei; Koç şi Tambaş c. Turciei. Cazurile în care persoanele au utilizat limbajul urii nu au trecut de controlul admisibilităţii. Dacă limbajul urii a vizat grupuri de persoane (comunităţi etnice sau religioase), CEDO nu a considerat că sancţionarea penală (chiar cu închisoare) a acestor fapte ar reprezenta o limitare excesivă a libertăţii de exprimare, indiferent dacă cel în cauză are calitatea de politician sau de jurnalist; dacă însă a vizat politica guvernelor, CEDO a considerat că o condamnare penală este o limitare prea severă a drepturilor asigurate de art. 10 al Convenţiei.

• Details
• Contents