Ştiinţele naturii şi interpretarea teologică a Bibliei

Author(s): Hans Schwarz / Language(s): German Issue: 1/2006

Ştiinţele naturii şi interpretarea teologică a Bibliei. În America de Nord şi în Marea Britanie dialogul cu ştiinţele naturii are o tradiţie îndelungată şi continuă. Mai ales secolul al XIX-lea America a cunoscut o convieţuire paşnică şi fructuoasă între religie şi ştiinţă. Chiar şi acolo însă, contactul cu teologia germană a pus bazele unei reacţii conservative din partea teologilor, îngrijoraţi de faptul că teoria darwiniană şi conceptul de evoluţie ar fi îndreptate împotriva religiei. Într-adevăr, în Germania sec. XIX, dialogul ştiinţă-religie a fost practic suspendat, prin atacurile deschise împotriva religiei venite din partea lui D. F. Strauss (1808-1874), L. Feuerbach (1804-1872), dar şi din partea lui Marx şi Engels. În secolul XX s-a perpetuat la început aceeaşi situaţie, cu o separare totală a domeniilor religiei pe de o parte şi ştiinţei pe de alta. După K. Barth (1886-1968) Dumnezeu este cu totul altul decât lumea şi nu se amestecă aşadar în devenirea lumii. În consecinţă, un teolog se ocupă numai cu învăţătura despre Dumnezeu şi lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce un om de ştiinţă cercetează lumea. Nu este aşadar posibil un dialog al concepţiei creştine despre lume cu alte concepţii, venite din partea ştiinţelor naturii. Această lipsă a posibilităţii dialogului a evitat conflictele majore, dar a împins pe de altă parte teologia înspre un statut marginal. Concepţia lui Barth a fost preluată de R. Bultmann, care a adâncit şi mai mult separaţia, promovând chiar o “demitologizare” a Noului Testament, considerând neplauzibile faptele care contravin legilor naturii. Abia spre sfârşitul anilor 60 teologia protestantă germană a redescoperit faptul că trebuie să se ocupe nu numai cu propriul teren, ci să iasă spre dialog şi cu ştiinţele naturii. J. Moltmann (n. 1926) a recunoscut faptul că evenimentele concrete din istoria lui Israel nu sunt simple rezultate ale contextului istoric, ci sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu. Intervenţia lui Dumnezeu devine compatibilă cu legile naturii şi ale societăţii. Idee cu care e de acord W. Pannemberg (n. 1928), pentru care Dumnezeu are libertatea să lucreze şi altfel decât am experimentat noi până acum natura şi El îi poate da şi un viitor cu totul nou. Dumnezeu poate fi înţeles ca şi Creator, Proniator şi Mântuitor al omenirii şi al lumii în care trăim.

Statutul legal al educaţiei religioase în Germania. Cu referire la situaţia din Franţa, Suedia şi Anglia

Author(s): Thomas Kothmann / Language(s): English Issue: 1/2006

Statutul legal al educaţiei religioase în Germania. Cu referire la situaţia din Franţa, Suedia şi Anglia. Construirea Europei nu este doar o sarcină politică sau economică. Se pune tot mai mult accentul pe formarea etică şi socială a tinerilor, un rol important fiind acordat în acest proces religiei. Germania este o ţară în care romano-catolicii, protestanţii şi cei neafiliaţi nici unei religii ocupă fiecare aproape o treime din populaţie. Libertatea de conştiinţă este garantată, iar părinţii pot decide dacă religia li se va preda copiilor lor. Aproximativ 80% dintre germani au facut sau fac religia în şcoală, iar impresia lor despre studierea religiei este una pozitivă. În Franţa, unde Biserica este separată de stat, nu există educaţie religioasă. În ţările predominant catolice, Italia, Spania, Irlanda, Polonia, catolicismul are rădăcini adânci şi influenţează sistemul de învăţământ. În ţările predominant protestante, cum sunt cele din Scandinavia, studierea religiei în şcoli este valorificată mai ales prin prisma deschiderilor umaniste pe care le poate oferi copiilor.

Problema eclesiologică în operele a doi teologi reformaţi reprezentativi ai ecumenismului contemporan

Author(s): Dacian But-Căpuşan / Language(s): English Issue: 1/2006

Problema eclesiologică în operele a doi teologi reformaţi reprezentativi ai ecumenismului contemporan. La mijlocul secolului XX, prin Adunarea generală de constituire a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Amsterdam,1948), a fost deschis drumul spre refacerea unităţii bisericeşti, spre sfârşitul mileniului al II-lea creştin, care debutase cu Marea Schismă de la 1054, urmată de alte dezbinări:apariţia Protestantismului, la mijlocul acestui mileniu (1517) şi apoi a neoprotestantismului, cu diferite denominaţiuni. În afara CEB s-au dezvoltat mai multe dialoguri interconfesionale, care progresează, în acelaşi timp, o serie de teologi protestanţi mai noi – ne-am oprit în studiul de faţă asupra a doi teologi reformaţi – manifestă o mare deschidere faţă de Ortodoxie, fiind familiarizaţi cu Teologia ortodoxă. O grupă de teme abordate de către aceştia este de ordin eclesiologic. Descoperind comorile spirituale conţinute de textele liturgice şi tradiţia bisericească, imaginea acestora despre Biserica Ortodoxă s-a schimbat în mod semnificativ. Primul secretar general al CEB, Willem Adolf Visser’t Hooft susţine supremaţia cuvântului şi respinge instituţionalismul,,dar se înscrie pe făgaşul efortului Protestantismului actual de a face vizibilă Biserica, el expune aspectele eclesiologiei ortodoxe: sobornicitatea, infailibilitatea, temeiul hristologic deopotrivă cu cel pnevmatologic al Bisericii, raportul dintre Biserica locală şi cea universală, echilibrul între aspectele teocratice şi antropocentrice, poziţia şi rolul deosebit al clerului, posibilitatea comuniunii umanului cu divinul, afirmând în concluzie: ”e greu pentru protestanţii apuseni să aprecieze aceste credinţe la dreapta lor valoare.” Lukas Vischer, fost director al Secretariatului unităţii ”Credinţă şi constituţie” a CEB şi preşedinte al Adunării Mondiale a Bisericilor Reformate, deşi exclude din procesul mântuirii subiective orice rol al Bisericii, descrisă ca Verbi Creatura şi redă centralitatea conceptului de preoţie a tuturor credincioşilor pentru tradiţia reformată, depăşeşte conceptul de Biserică-sumă sau elementele teoriei ramurilor, considerând CEB un instrument de tranziţie prin care se poate ajunge la comuniune euharistică. Este de acord cu Hooft că acesta nu este o Biserică, Biserica prin excelenţă sau o supra-Biserică. Biserica nu este o asociaţie voluntară, ci e instituită de Dumnezeu, nu rezultatul iniţiativei omeneşti. De asemenea subliniază importanţa apartenenţei la Biserica văzută şi afirmă că unitatea Bisericii nu înseamnă o uniformitate, iar la baza unităţii Bisericilor trebuie să fie hristocentrismul. Vischer recunoaşte că Bisericile Reformate nu au o înţelegere foarte clară asupra ministeriului şi a slujitorilor şi este de acord că problema centrală în cadrul dialogului ortodox-reformat, cu privire la învăţătura despre Biserică este cea a continuităţii apostolice şi a consacrării episcopale.

Statutul social al preoţimii transilvane în prima jumătate a sec. al XVIII-lea

Author(s): Cristian-Ionuț Baciu / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

Le statut social des prêtres de Transylvanie dans la première moitié du XVIIIe siècle. Aux alentours de l’an 1700 la majorité des prêtres de Transylvanie étaient des serfs. Leur situation sociale et matérielle ne différait guère de celle de leurs paroissiens. Non seulement qu’ils ne recevaient aucune retribution, mais ils étaient aussi obligés de payer un impôt. L’union avec Rome a apporté quelques changements dans leur situation, bien que l’exemption de taxes, qui leur fut accordée, n’ait pas toujours été respectée dans le terrain. En ce qui concerne la situation de ceux qui ont refusé l’union, ils allaient subir une triple oppression: nationale, sociale et religieuse.

Sfântul Cuthbert din Lindisfarne şi apostolatul său în ţinuturile anglo-saxone

Author(s): Dragoi Macarie / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

St. Cuthbert of Lindisfarne and his spiritual mission in the Anglo-Saxon territories. From the early Christian centuries the monks living in communities as well as the hermits from East or West played a crucial role in converting the peoples to Christianity. Among these men dedicated to God there were also the missionary monks coming from Ireland or from the Roman Empire, the most famous being St. Paulinus, Aedan and Cuthbert, which preached the Good News to the Anglo-Saxon peoples from Northumbria during the 7th and the 8th century. This period is known as ‘the golden age’ of Northumbria, ‘one of the most amazing flowerings of culture known’. The first to arrive in Northumbria is St. Paulinus, sent from Rome together with some other missionaries by the Pope Gregory the Great, in order to accomplish the evangelical mission already begun by St. Augustine in Kent. Paulinus will become Princess Ethelberga of Kent’s chaplain and, after the marriage of the later with King Edwin of Northumbria he will set out for the North, where he will baptize Edwin and the inhabitants from that region. After King Edwin’s death, who dies in a battle in 633, Queen Ethelberga and Paulinus will leave the North for the South. Their mission will be carried on by the Irish monks of Iona Monastery who, guided by the bishop Aedan, will go all over Northumbria, baptizing the people from those regions. St. Cuthbert is born in those days in a rich family in Northumbria. Having been named bishop, Cuthbert will carry on the missionary and the spiritual work of the monks who have founded the beautiful monasteries from the British islands. St. Cuthbert will interweave in a harmonious way the solitary life with his social mission, becoming one of the most popular and cherished English saints. He received shortly the fame of a wonder-worker and in our days he is considered England’s Saint Seraphim of Sarov. Details depicting his sanctifying and spiritual work are to be found in his two biographies, one written by an anonymous monk from the Lindisfarne Monastery, the other by Venerable Bede (†735), called ‘the father of English history’.

Arta creştină şi simbolurile – valori educative

Author(s): Gheorghe Şanta / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

L’Art chrétien et les symboles – des valeurs éducatives. L’art est une partie de la mission de l’Église. Il remplit un vide esthétique est a une fonction réparatoire. L’art religieux comprend plusieurs chapitres, dont cette étude ne développe que trois: l’architecture, la peinture et la musique. L’architecture a connu une très complexe évolution, depuis la simple maison de prière du Nouveau Testament jusqu’aux formes profondément spiritualisées de l’architecture byzantine et post-byzantine, la mystagogie de Saint Maxime le Confesseur en constituant un grandiose modèle théorique. La peinture byzantine, avec son aspect hyératique, témoigne de l’idéal ascétique de l’orthodoxie. Le chant liturgique aide à mieux comprendre le texte sacré et crée en même temps une atmosphère d’élévation spirituelle.

Apostolul Pavel la Atena. Dimensiunea teologică a Cuvântării din Areopag ( F.Ap. 17,15-34)

Author(s): Stelian Tofană / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

. St. Paul to Athens. The Theological Dimension of the Sermon in the Areopagus. One of the most important discourses held from Apostle Paul in his missionary activity is that from Areopagus in Athens (Acts 17, 15-34). This discourse means the start of the fight between the two worlds of the first century of Christianity: the Christian world, formally represented at that time by a single man – Paul, and the Heathen cultured world, which was supported not only by the financial and moral authority of the state, but also by the two main philosophical directions: Stoicism and Epicureism. Among all the discourses of the Apostle Paul, marked in the Book of Acts (13, 16-41; 20, 18-35; 22, 1-21; 24, 10-21; 26, 2-33), the discourse from Athens is a missionary one, specially addressed to the heathen Athenians and to citizens of Greek language and not to the Jews and having a more theological than Christological message, but with an indirect reference to Christ in its final part (v.31) Due to the lack of kerigmatic elements, which are present in the other missionary orations of Saint Peter or Paul, this Discourse in Athens expresses rather the reaction of a Jewish - Christian intermediary placed in front of the Greek-Roman culture, the intellectual curiosity of Greeks and the heathen devotion.

Teologia Logosului La Sfântul Iustin Martirul Şi Filosoful

Author(s): Anamaria Baciu / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

The Theology of Logos to St. Justin the Martyr and the Philosopher. St. Justin the Martyr and Philosopher is the first one who uses the term of “Logos” in his religious works. The teaching about the Logos took both central concepts from the Greek philosophy, “logos” and “nomos”, but included them in a new theological conception. He introduces the concept of “logos spermaticos”, and he doesn’t understand by “logos” the thinking, but the divine “logos”. St Justin finds the proof for the identity of the embodied “logos” with the pre-existent logos, which is the intermediate of creation and revelation. As a theologian, Justin the Martyr makes a step forward, which will be of great importance for Christology and for the concept about God.

Fapta lui Tănase Todoran din anul 1763 în conştiinţa urmaşilor: O scrisoare – document din anul 1887 privind revolta de la Salva

Author(s): Dorel Man / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

The Action of Tanase Todoran from 1763 in the Conscience of the Posteritv: a Letter - Document from 1887, Concerning the Sedition in Salva. The Romanians living in Transylvania in the 19th century and the beginning of the 20th century, due to their special situation inside the Habsburgic Empire (a conglomeration of nations and faiths) have consacrated much attention to their past and they have looked with obstinacy and hope to any historical fact wich could serve to their self -justification and evidentiate the examples that were intended for their strengthening in the holy fight for protecting the right belief. Such an event was the sedition from Salva, on the Mocirla Plateau, in 1763. Its hero was T1mase (Atanasie) Todoran from Bichigiu. Many books were written about the importance of this rebellion. Especially during the 20th century, and, more recently, a volume of studies, entitled: "Testimony and martyrdom in Transylvania in the 18th century. In memoriam: to the hero Tanase (Atanasie) Todoran from Bichigiu", coordinated by Dorel Man and Flore Pop, Renaşterea Publishing House, Cluj-Napoca, 2004, 273 pp., was dedicated to this event. In our study we will present a testimony from the archives, dating back from 1887, wich comes to offer us another evidence about the sedition from Salva, led by Tănase Todoran in 1763. Through this letter, Nestor Simion, a lawyer and a true patriot, identifies himself as a research worker and a lover of history, being aware of the importance of Todoran's action: ,,I found the cause of Todoran's opposition to militarization: I mean he didn't oppose to militarization, but he opposed to the tentatives of unification with The Church of Rome, because in those times the Romanians were bearing the most ferocious fights and The Court from Vienna wanted to operate the unification with Rome together with the militarization".

Noi paradigme în exegeza ioaneică

Author(s): Yves-Marie Blanchard / Language(s): French Issue: 1/2006

Noi paradigme în exegeza ioaneică. Evanghelia a patra a suscitat încă din Antichitate un interes aparte, dată fiind originalitatea ei în raport cu cele trei evanghelii sinoptice. S-a încercat abordarea ei prin medierea mai multor metode, fiecare având astăzi o îndelungată tradiţie. Câteva dintre ele sunt însă mai des frecventate astăzi de către cercetători: paradigma istorică, paradigma lingvistică, paradigma pragmatică şi paradigma sociologică. Ceea ce se remarcă în studiile recente este acceptarea tot mai generalizată a integrităţii cărţii, părăsindu-se teza unor multiple interpolări. Pe de altă parte, Evanghelia este tot mai bine situată în contextul în care a fost scrisă, condiţiile istorice fiind tot mai bine cunoscute şi conştientizate.

Cercetări privind Ortodoxia în America

Author(s): Gabriel-Viorel Gârdan / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

Des recherches concernant l’Orthodoxie en Amérique. Il y a deux grandes catégories d’ouvrages en ce qui concerne ce sujet. Quelques uns ont un caractère général et suivent l’évolution de la présence orthodoxe en Amérique du Nord sous toutes ses formes de manifestation juridictionnelle. D’autres abordent la même présence d’une manière séquentielle, en se raportant à l’évolution d’une seule branche de l’Orthodoxie Américaine ou en se concentrant sur une certaine période de cette évolution et sur quelques personnalités qui ont marqué la branche juridictionelle respective et son évolution historique. Il nous faut remarquer aussi la tendance actuelle que la recherche enregistre dans le sens de l’étude documentaire, attribut essentiel de toute approche historique pertinente.

în istoria edificării templului creştin

Author(s): Ioan Bizău / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

Incursions dans l’histoire de l’édification du temple chrétien. C’est conjointement qu’il faut concevoir la théologie scolastique et l’architecture gotique, tant parce que les deux phénomènes majeurs du moyen âge occidental se sont caractérisés par l’attitude et les efforts communs dirigés vers la recherche rationnelle de la vérité, que parce qu’entre le développement de la pensée scolastique et l’affirmation de l’architecture gotique il y a une étonnante correspondance chronologique. L’architecture gothique a représenté en fait la première application technologique directe de la pensée scolastique. Les magnifiques cathédrales gotique ont eu une signification idéologique, car elles étaient censées représenter des expressions de l’autorité de l’Église visible, une autorité qui s’imposait tant par le pouvoir absolu de gérer la volonté de Dieu et ses révélations, que par l’énorme splendeur de sa structure d’organisation dans l’histoire. Cette structure d’organisation représentait le principe de base de l’unité de l’Église romaine et elle assurait en même temps l’équilibre statique de la cathédrale gotique. La préoccupation majeure des architectes, des sculpteurs et des artisans qui ont organisé les immenses chantiers des cathédrales gothiques, était de soumettre la pierre à une conception „logique” préétablie, en forçant l’équilibre statique, pour matérialiser l’idée théologique/ philosophique que l’édifice du culte tout entier devait exprimer. La cathédrale gotique fait foi des efforts spectaculaires de la société médiévale occidentale d’exprimer dans ses structures pétrifiées l’opposition radicale entre le naturel et le surnaturel, entre l’inanité humaine et l’autorité transcendante de Dieu, correspondant à la présentation de cette opposition dans les traités de la théologie scolastique. Pour les constructeurs des églises du moyen âge byzantin la profession de foi n’avait pas la signification d’un système idéologique devant être exprimé par des élévations analogiques vers une transcendance radicale par rapport au monde. De même elle n’avait pas non plus la signification d’un organisme magnifique, doté d’une structure administrative autoritaire s’interposant de façon artificielle entre l’homme et Dieu. L’architecture liturgique byzantine a eu la signification d’une expérience eucharistique par laquelle on cherchait à connaître et à révéler la rationalité de la création pour laquelle le Logos divin s’était incarné dans l’histoire. En vertu d’une liberté sage, les architectes et les artisans de la tradition liturgique byzantine ont „communiqué” avec le matériel de construction, en cherchant à comprendre le mieux possible ses résistances et son potentiel naturel, en essayant aussi de déchiffrer dans ses structures la rationalité dynamique propre à la matière „sauvée” par l’incarnation du Christ dans la vie du monde. C’est pour cette raison que l’édifice liturgique byzantin est construit tel un événement eucharistique, par le greffage de chaque entit

Licenţiaţii Institutului Teologic de grad universitar Ortodox din Cluj (1949-1952)

Author(s): Alexandru Moraru / Language(s): Romanian Issue: 1/2006

The Academic Graduates of the Orthodox Theological University Institute of Cluj (1949-1952). The great accomplishment of the unity of Transylvania with its Mother Country – Romania, from the 1st of December of 1918, was not only the beginning of a new life, in freedom and unity, within the northern counties of our country, but of real accomplishments for the Romanian from Transylvania, such as: the foundation of the Bishopric of Oradea (in 1920), the revival of the ancient Bishoprics of Vad and Feleac, with the residence in Cluj (1921) and the foundation of the Bishopric of the Army, with the residence in Alba Iulia (in 1921, too). Shortly after the foundation of the first two Bishoprics (of Oradea and Cluj), in order to teach the religion personnel there were founded two academic theological schools such as: The Orthodox Theological Academy of Oradea (in 1923) by the Bishop Roman Ciorogariu and The Orthodox Theological Institute of Cluj (in 1924) by the hierarch Nicolae Ivan. As the orthodox theological university education of Cluj is concerned, during 1924-1952, it had three stages regarding its academic development: 1. The Theological Institute (1924-1925) with three years studies; 2. The Theological Academy (1925-1948) with four years studies, with graduation diploma; 3. The Theological University Institute (1948-1952) with four years study, with academic degree diploma. After the liquidation of the Theological Institute, all the tenured professors of Cluj were transferred to the other two Theological Institutes of Bucharest and Sibiu, which were not liquidated, fact that entirely proves that the orthodox theology of Cluj reached its highest prestige that period. We will present the description of the graduates of The Orthodox Theologic University Institute during 1948-1952, out of which we will find out not only the thoroughness of the academic degree examination, but also the names of many outstanding clergies of our Church.

Telegrami podrške

Author(s): Željko Krstić / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012

Utišani glasovi

Author(s): Bojan Krivokapić / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012

Politika, laži i video spotovi

Author(s): Nastasja Radović / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012

Štednja ili razvoj pitanje je sad

Author(s): Simeon Pobulić / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012

Vrtovi

Author(s): Nikola Racković / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012

Glas nevinih žrtava

Author(s): Vera Vujošević / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012

O našoj levici još jednom?

Author(s): Đokica Jovanović / Language(s): Serbian Issue: 526-527/2012