![The 19th-Century South-Eastern Europe Salons: Laboratories of the Musical “Europeanisation” (2)](/api/image/getissuecoverimage?id=picture_2019_59791.jpg)
We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
A study of nineteenth-century salon music in Bucharest and London proves as interesting for the similarities that it reveals as much as for the differences. Both cities felt on the margins of ernste Musik, which was something they imported rather than created with any international success. I compare salon music in London and Bucharest alongside the broad social topics of class, gender and identity. I focus, first, on dance music and analyze how traditional airs are used in two quadrilles: Ciprian Porumbescu’s Coloane Române, Op. 7 (c. 1875), and the anonymous The Caledonian Quadrilles (c. 1880). Then, I discuss the contribution of women to salon music-making, looking at the rise of English women composers of drawing-room ballads and, in Romania, the salon compositions of Esmeralda Athanasiu-Gardeev (including a brief analysis of her Rumänisches Charakterstück, Op. 44, composed around 1861). Without a knowledge of salon music, understanding nineteenth-century musical life in Britain and Romania is inadequate. In London and Bucharest, the salon was uniquely placed to allow the public and private aspects of music-making to be observed: public, because the music was published and publicly marketed, and private, because the salon, although open to guests, was part of a domestic space.
More...
This paper aims to give an overview of musical salons in Greece over the course of the 19th century. Musical salons formed part of the general Westernizing and Europeanizing trend of Greek culture after the foundation of the Greek state ‒ a trend that reflected the Greeks’ wish to distantiate their identity from their Ottoman past. Most Greek salons of the 19th century followed the fashion of the European salons of the period: they were held by cosmopolitan elites; Italian opera excerpts and light dance music were the key repertoire; the piano functioned as a bourgeois status symbol; women enjoyed a certain prominence in them. However here we will focus on the particularities of the Greek 19th century as well as on the aspects of musical hybridization that reflect the cultural amalgamation between Greece and Europe that was taking place in salons.
More...
Salons in the young Principality of Serbia (1815-1882) first appeared in Belgrade and date back to the late 1830s. The gradual repression of the Oriental lifestyle changed the appearance of the then family homes, as well as their interior design. Under the influence of Central European understanding, buildings were being built, characterized by representative salons, and instead of the Oriental system, which kept privacy in the strictly closed blocks of individual houses, the doors of the home were opened for a new form of communication, socializing and relaxation. During the second reign of Prince Mihailo Obrenović (1823-1868), in the 1860s, his cousin Princess Anka Obrenović (1821-1868) organized salons that represented significant social and cultural gatherings in the capital. Anka Obrenović played piano and guitar, and published translations of short stories from German in the Serbian press. In her salons, decorated in a “European way”, dressed in the latest Viennese fashion, she brought together the most respectable fellow citizens and foreigners who lived in Belgrade. An important segment of the salon gatherings was the musical part of the program. In addition to the favorite piano, violin, harp and guitar could also be heard in Anka’s salons. Popular salon music by foreign and local authors dominated the repertoire, as well as covers of Serbian folk and civic songs. The salon gatherings ended with dancing Serbian folk dances, followed by waltzes and csárdáses, which were very modern in Belgrade in the 1860s.
More...
By examining piano cahiers Ms. R. 2663 and Ms. R. 2575 from 1820 to 40, preserved in the Romanian Academy’s Music Cabinet, in this paper I set out to illustrate the musical tastes of the Romanian elite during the period and how they shifted. I have examined samples from the favourite repertoire of dilettantes from Bucharest and Jassy, tracing aesthetic choices as they related to the particularities of urban society: ethnic pluralism, immigration, and westernisation.
More...
The political and cultural orientation of the Romanian Principalities towards the values of the Central and Western Europe, starting with the fourth decade of the 19th century, established a period of intense recovery of the forms of artistic manifestation and in the musical field. In agreement with the social-cultural life of the major cultural cities of Europe, especially with Paris and Vienna, in Iași, due to the existence of a large class of aristocratic boyars, the culture of the salon was developed, stimulating environment for the recovery and adaptation of Western-type chamber music for the Romanian receiver. The musicological writings and the manuscripts researched attest to the large number of living pieces created by the previous composers, who activated in Iași in the 19th century: Alexandru Flechtenmacher, Gheorghe Burada, Pietro Mezzetti, Enrico Mezzetti, Eduard Caudella et al. The genres of this compositional category can be associated with those practiced in European salon music, constituting dances (polkas, waltzes, minuets, gavotte, etc.), medleys (dance and song suites), vocal miniatures (songs, romances, patriotic hymns). The study aims to highlight some old manuscripts and prints, discovered through an applied historiographic research, based on cataloging and analysis. I will focus on the pianistic creation of Gheorghe Burada from 1848 to 1865 and on the vocal miniature of Eduard Caudella from 1872 to 1915, unknown pieces, found in the manuscript in different library collections.
More...
The analytic method of Rudolph Réti (1885 – 1957) is distinguished by focusing on the motivic-thematic processes in the musical work. Réti attempts to identify the thematic connection of the individual parts of a sonata cycle by means of a cell system and thematic models which are found in the entire composition. His principal analytic material is Beethoven’s piano sonatas. The author of the paper clarifies Reti’s method of musical analysis and applies its procedures in her own analysis of Beethoven’s Sonata in F Minor op. 2, No. 1for piano, with the aim of verifying the applicability of Reti’s method and its contribution to the theory of musical analysis. At the conclusion of the work there is a highlighting of one aspect, on which the sense and significance of this analytic method depends.
More...
Prin acest demers analitic dorim să demonstrăm conexiunea dintre muzică și tehnologie, aplicată creației compozitorului Viorel Munteanu. În acest studiu dorim să identificăm și să analizăm melogramele din Simfonia I „Glossă”, utilizând mijloace de analiză muzicală digitale. Viorel Munteanu este un compozitor modern, avangardist, dar cu tendința de a reînvia trecutul. În creația sa, compozitorul folosește teme folclorice și intonații bizantine, prin care evocă personalități ale culturii române. În Simfonia I „Glossă” compozitorul utilizează melograma poetului Mihai Eminescu și a compozitorului George Enescu, aceste structuri având rol tematic prin transformarea lor în motive ciclice. Pentru ilustrarea grafică a melogramelor vom utiliza librăria digitală LibRosa, iar pentru identificarea melogramelor vom utiliza un soft muzical care are rolul de a identifica aceste structuri din partitura în format MIDI. De asemenea, vom analiza funcțiile retorice ale melogramelor și rolul acestora în configurarea arhitecturii sonore generale.
More...
Copilăria este o tematică pe care muzica nu o ocolește, iar prin lucrări ca Kinderszenen de Robert Schumann, Children’s Corner de Claude Debussy sau Impressions d’enfance de George Enescu, aceasta este ilustrată sonor prin diferite mijloace componistice, determinate de epocile sau curentele cu care creatorii se identifică, dar și de experiențele personale ale acestora și intențiile lor expresive. Afectivitatea copilăriei este cheia în care mesajul muzical se poate descifra, urmărind legătura dintre acest univers și modul în care compozitorii au ales să conducă discursul sonor prin intermediul instrumentelor, explorând atât de divers posibilitățile oferite de acestea. Imaginea, simbolul sau timbrul instrumental, înțelese ca procedee de transmitere a expresiei sunt elementele pe care studiul încearcă să le definească în corelație cu programatismul și specificul muzical al fiecărei lucrări anterior menționate. Această incursiune de tip analitic este una a interpretului contemporan, care pentru a înțelege și a reda această tematică, apelează nu doar la cunoștințele din domeniu, ci și la cele extra-muzicale, aparținând literaturii sau psihologiei.
More...
Barocul muzical german reprezintă o sumă de diversități stilistice, în care valorile culturale europene au fost contopite cu cele naționale, având ca rezultat un stil puternic individualizat, însă maleabil. Concertele dedicate fagotului de către compozitorii germani sunt dovezi vii ale unității estetice în diversitatea stilistică barocă, subliniind universalitatea muzicii și forța de coeziune a acesteia. Lucrările analizate abordează estetica fiecărui compozitor, prin relația acestuia cu muzica italiană și franceză, personalizate într-o formă expresivă de tip german: robustă, cu structură solidă clară, dinamică.
More...
Conexiunea dintre cercetarea ştiinţifică asupra muzicii şi cea a sistemului nervos, în particular despre creier, este realizată de o nouă disciplină ştiinţifică, neuromuzicologia. Aceasta studiază efectele muzicii asupra creierului, lucrarea de față aparținând acestui domeniu de cercetare. Procesul de receptare a muzicii a fost iniţial atribuit emisferei drepte și s-a considerat că activarea emisferei stângi îi revine limbajului. Neuroimagistica demonstrează însă că elementele limbajului muzical activează diverse zone cerebrale din ambele emisfere, generând simultan percepția muzicii și emoțiile. Cercetările din domeniul psihoacusticii au relevat faptul că audierea muzicii declanșează în organism producerea de neurotransmițători care ameliorează durerea, reduc stresul și anxietatea. Un alt efect determinat de audierea și studierea muzicii îl reprezintă modificările structurale care apar la nivel cerebral datorită neuroplasticității creierului. Modificările patologice la nivel cerebral determină consecinţe asupra percepţiei şi influenţează toate activităţile umane. Boala modifică creativitatea artistică a persoanelor care suferă de diferite patologii, biografiile multor artiști demonstrând faptul că afecțiunile neurologice le-au influenţat activitatea și creativitatea artistică. Descifrarea funcționării creierului în prezența muzicii și efectele acesteia asupra activității cerebrale fac posibilă înțelegerea și utilizarea muzicoterapiei ca metodă complementară tratamentului medical. Efectele nocive produse de actuala pandemie Covid-19 asupra creierului sunt evidente și sunt deja semnalate în studii de cercetare finalizate sau în curs de desfășurare. Adoptarea muzicii ca instrument terapeutic în criza epidemiologică mondială actuală reliefează calitățile de necontestat ale acesteia în multiple patologii și reactualizează beneficiile sale psihice și somatice, în complementaritate cu medicina. Toate acestea oferă un impuls important în reevaluarea și reconfigurarea necesității urgente de a amplifica strategiile de interferență dintre domeniul muzicii și al medicinei, implicit și al neurologiei.
More...
Comunicarea de față reprezintă o secțiune a unui proiect mai amplu de catalogare și studiere a întregului fond de manuscrise muzicale de la Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovina din Iași. Acesta conține un număr de 35 de documente muzicale psaltice, provenind, în majoritate, din secolul al XIX-lea. Manuscrisul 27 este un Antologhion în notație hrisantică, realizat în anul 1847 de către Chiril Monahul de la Mănăstirea Bisericani (județul Neamț), psalt, compozitor și grafician de mare talent. El a redactat și alte două manuscrise aflate în Biblioteca Mitropoliei, Ms. 23 și Ms. 31/49. Din creația lui, în Ms. 27 apar notate, având mențiunea „De scriitoriul”, psalmul I, Fericit bărbatul, glas plagal IV, troparul de la Pavecerniță Cu noi este Dumnezeu în două variante, glas plagal IV, polieleul Cuvânt bun glas IV leghetos, slava Paștilor Ziua Învierii, glas plagal I, Axion în Sâmbăta Mare Nu te tângui pentru mine, Maică, glas II Di și axionul din Joia Mare, Din ospățul stăpânului, glas plagal II Pa. Sunt cântări care se disting prin cursivitate, expresivitate și păstrarea formulelor melodice specifice psaltice, având o scriitură muzicală analitică echilibrată. Conținutul muzical liturgic al Ms. 27 conține cântări variate, de la Vecernie, Utrenie și Liturghie. În urma analizei a repertoriului conținut, am descoperit că sursa principală a cântărilor în limba română din Ms. 27 o reprezintă Tomurile I-II și cel de al III-lea al Antologiei lui Nectarie Frimu, publicate la Iași (1846), respectiv la Neamț (1840). Copistul Ms. 27, Chiril Monahul a operat o selecție a acestor surse, introducând, pe lângă acestea, și câteva creații proprii (cele menționate mai sus) precum și cântări ale altor autori, mai puțin cunoscuți precum Nechifor (Binecuvântările Învierii în limba greacă, glas plagal I) și Calinic Ieromonah (cu stihurile de la cântarea Cu noi este Dumnezeu, glas plagal IV, în limba română și polieleul Robii Domnului, glas plagal II, în limba greacă). Pe lângă cântările în limba română, manuscrisul are consemnate și numeroase piese în limba greacă (de autori consacrați) de la slujba Sfintei Liturghii, a căror sursă este renumita colecție Ταμείον Ανθολογίας („Tezaurul Antologiei”) editată de Hurmuz Hartofilax în 1824 la Constantinopol. Prezența acestei categorii de cântări demonstrează continuarea practicii liturgice în limba greacă în zona Moldovei, în perioada dinainte de Reformele instituite de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863-1864).
More...
Publicat în anul 2019 la Editura Ecou Transilvan, volumul Bayreuth Oraș al Festivalurilor Prezențe românești, semnat de interpretul muzicolog Gheorghe Mușat are o valoare documentară inestimabilă. De la provocarea lansată prin titlu, care se accentuează odată cu descoperirea perspectivelor diferențiate de abordare a tematicii complexe – Bayreuther-Festspiele și Internationales Jugend – Festspieltreffen –, până la detaliile prețioase despre întâlnirile, cursurile, seminariile, concertele, conferințele artiștilor din Est și Vest, care au avut șansa extraordinară de a colabora în ultimele decenii ale veacului trecut. În esență, cartea se concentrează asupra generației muzicienilor încrezători în noblețea idealurilor, de a se perfecționa în arta interpretativă, de a cânta lucrări inedite din repertorii variate stilistic și, mai ales, de a se asculta, de a învăța unii de la ceilalți, de a comunica la un nivel înalt, despre multiplele ipostaze de manifestare a fenomenului sonor.
More...
Secolul al XXI-lea aduce schimbări în sistemul de învățământ în privința modului în care este gândit procesul de predare-învățare-evaluare. Deplasarea centrului de greutate de la cuantumul de cunoștințe la competențele dobândite de elev necesită regândirea strategiilor didactice, iar interdisciplinaritatea câștigă tot mai mult teren în fața abordărilor monodisciplinare. Pe de altă parte, prezența tehnologiei în spațiul tradițional dedicat învățării a condus la crearea unor noi contexte în care elevii pot dobândi noi cunoștințe, își pot dezvolta competențele formate la diferite discipline, iar circumstanțele speciale în care s-a desfășurat activitatea școlară în anul 2020 a accentuat importanța tehnologiei în procesul instructiv-educativ. Învățământul on-line a adus noi provocări, care s-au adăugat preocupărilor personale pentru realizarea unor activități interactive și interdisciplinare. Prin urmare, lucrarea de față exemplifică câteva modalități de abordare a interdisciplinarității la lecțiile de Educație muzicală, oferind soluții validate de rezultatele obținute în activitățile cu elevii.
More...
Repertoriul românesc de operă și operetă constituie o preocupare constantă a Clasei de operă a Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Diversitatea stilistică și bogăția dramaturgică fac din el un instrument important de studiu, dar și o datorie morală de cunoaștere și transmitere a unei muzici a cărei frumusețe – odată (re)descoperită – este o sursă de încântare atât pentru interpreți, cât și pentru auditoriu. Melosul și etosul românesc se cuvin a fi redate și făcute cunoscute de interpreți români, înțelegerea profundă a muzicii românești fiind mai greu de așteptat din partea unor muzicieni care provin dintr-un alt spațiu cultural și vorbesc o altă limbă. Dacă la început de drum profesional cântul în limba maternă ușurează munca și studiul actorului de operă, în timp această opțiune poate intra într-o etică a artistului liric, întregindu-i repertoriul în chip fericit. Deși unul dintre scopurile principale la clasă este ca studenții, viitorii artiști lirici, să dobândească și să își dezvolte calitățile actoricești pentru a putea fi convingători, realismul contemporan al jocului scenic nu exclude experimentul. În acest sens și pentru a face cunoscută munca studenților am lucrat un video-document experimental intitulat simbolic Voci în spațiu, pornind de la o primă selecție de momente din recitalurile noastre, care va întredeschide ușa către intimitatea muncii la clasă – pentru studierea repertoriului românesc de operă și operetă, atât din punct de vedere muzical, cât și dramatic. Prin schimbarea scopului inițial – prezentarea integrală în examene de semestru a lucrului la clasă al studenților – caracterul fragmentar al prelucrării dă un anume dinamism muncii noastre. Schimbarea scopului aduce lucrurile într-o nouă lumină, artisticul prevalând asupra pedagogicului, și, nu mai puțin important, muzica românească dovedind că suportă o tratare de tip experimental.
More...
Arta muzicală este fundamentată pe semantica sa; în absența semanticii – care este principalul motiv pentru care scrie muzică un compozitor, principalul motiv pentru care cântă un interpret, dar și cel mai important motiv pentru cel ce ascultă muzica din postura de receptor – muzica nu își are sensul. Lucrările muzicale pot pune probleme interpreților și ascultătorilor la multiple etaje ale sensibilității umane, inteligenței și capacității lor semantice, toate fiind legate în mod fundamental de redarea și perceperea unui mesaj vehiculat prin intermediul operei muzicale. Aceste creații au implicații emoționale (psihologice), dar și mult mai profunde, de ordin spiritual (religios) care pot fi mai bine conștientizate și puse în lumina dacă avem în vedere conceptele de INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ și INTELIGENȚĂ SPIRITUALĂ.
More...
Teoria muzicii bizantine a constituit o preocupare constantă în secolul al XX-lea pentru psalți, profesori și muzicieni care și-au adus aportul la dezvoltarea acestui domeniu și la editarea unui număr însemnat de cărți în limba română. Lucrarea abordează aceste contribuții teoretice având câteva repere – concepția, structura, conținutul, vocabularul, materialul ilustrativ și exemplele muzicale, extensia, aspectul grafic, relevanța acestora în epocă –, dar și din perspectiva dezvoltării unei literaturi de specialitate, în limba română. Analiza acestor volume evidențiază faptul că tot ceea ce s-a publicat în România în secolul al XX-lea, în domeniul teoriei psaltice, se menține în matca tradiției bizantine, transmisă cu fidelitate până în epoca modernă. Totodată, schimbările prin care a trecut societatea românească în a doua jumătate a secolului au influențat modul de abordare noțiunilor teoretice, care au fost tratate prin prisma notației pe portativ și a teoriei muzicale occidentale. Cu toate acestea, se poate constata că, pe parcursul secolului al XX-lea, autori succesivi au reușit să edifice o terminologie de specialitate și să transmită conținutul noțional specific tradiției bizantine.
More...
Termenul stil este folosit în filosofia culturii, în estetică, teoria artei și critica de artă, în limbajele literare, în artele plastice și monumentale, în modul de viață și de comportament al oamenilor pentru caracterizarea unor culturi, epoci, individualități creatoare sau opere, așa cum aflăm din dicționarele de filosofie. Dacă în limba greacă remarcăm prezența ambilor termeni, respectiv stil și ifos, limba română face uz doar de primul, în timp ce ifos apare folosit cu înțelesuri cu totul diferite, o dată cu trecerea timpului. Spre deosebire de sensurile din limba greacă, în dicționarele actuale ale limbii române cuvântul ifos are un sens mai mult peiorativ, suferind de-a lungul timpului schimbări semantice. Cu toate acestea, se pare că vechiul înțeles al termenului ifos dezvăluie valențe mult mai profunde și mai bogate decât termenul stil și ne ajută să pătrundem cu mai multă înțelegere condițiile unei autentice interpretări muzical-spirituale, în „duhul potrivit”.
More...
Vasta lucrare Noi istorii ale muzicilor românești1 (816 pagini), publicată de Editura Muzicală în 2020, a fost un proiect al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, reprezentată de compozitorul și profesorul universitar Adrian Iorgulescu, proiect menit să marcheze aniversarea unui secol de activitate a organizației. Cele două volume ale Noilor istorii, coordonate de Valentina Sandu-Dediu și Nicolae Gheorghiță, reflectă împlinirea unui lung proces de cercetare, început în anii 1990, în vederea reevaluării trecutului muzical al României, exprimând idei verificate în timp prin analize repetate. Viziunea coordonatorilor se edifică prin următoarele direcții: 1. alăturarea tuturor genurilor muzicale – bizantine, folclorice, militare, culte, de jazz, de divertisment – și crearea unei perspective moderne asupra muzicilor românești; 2. utilizarea uneltelor muzicologiei moderne – relaționare interdisciplinară, bibliografie de arhivă și de ultimă oră, stil obiectiv, critic, accesibil, redactare eficientă și ordonată; 3. înlăturarea oricăror influențe ale ideologiei comuniste, reflectate de scrierile despre muzică din a doua jumătate a secolului XX, prin asimilarea ideilor formulate de istorici după 1990; 4. valorificarea scrierilor despre România și despre muzica românească a unor autori străini, dar și a cercetărilor de ultimă oră asupra muzicii universale pentru sincronizarea cu maniera contemporană de cercetare istorică.
More...