„Za socialistické vlastenectví a proti buržoasnímu kosmopolitismu.“ Nebezpečí kosmopolitismu, nedostatky, krize a náprava prizmatem české hudební publicistiky v letech 1948 až 1959

Author(s): Petr Macek / Language(s): Czech Publication Year: 0

Období let 1948-1959 zastupuje vcelku kompaktní vývojovou etapu. V situaci po převzetí moci „pokrokovými silami“ v čele s Komunistickou stranou Československa, tj. po evidentním totalitním puči, byť provedeném formou řešení parlamentní krize, vystoupil do popředí problém prosazení socialistické linie kulturní politiky na co nejširší společenské základně.

Soudní proces nikolaje nikolajeviče ryžkova a jeho odraz v dobovém tisku

Author(s): Isabela Vaverková / Language(s): Czech Publication Year: 0

The text focuses on Russian Orthodox priest Nikolay Nikolayevich Ryzhkov, who was appointed to work in Czech Orthodox churches at the beginning of the 20th century. During that period, many people in the Czech lands converted to Orthodoxy and Ryzhkov was one of the leading organizers of Orthodox life. His activities were cruelly punished when he was accused of plotting against Austria, and he was found guilty of Panslavic propaganda amongst Czechs by a court in Vienna. He was also accused of organizing and inciting steps leading to intervening with the unity and security of the Austrian-Hungarian Empire. The aim of the test is to introduce the circumstances of the trial and to analyse the press of the period and its reaction to the arrest and the process. The article is based on the following journals: Čas (Time), Čech (Czech), Moravská orlice (Moravian Eagle), Národní listy (National Papers) and Venkov (Countryside) issued between 1914 and 1930 and Josef Holeček’s article Ještě jeden válečný mučedník (One More War Martyr).

POČÁTKY ÚŘEDNÍHO ZAZNAMENÁVÁNÍ PŘÍČIN ÚMRTÍ NA PŘÍKLADU ROKYTNICE V ORLICKÝCH HORÁCH

Author(s): Kateřina Doležalová / Language(s): Czech Publication Year: 0

This interdisciplinary study focuses on death causes of citizens of the town of Rokytnice in the Eagle Mountains. It covers the period from the 20 th February 1784, when the Emperor Joseph II ordered local parsons to keep records regarding citizen ´ deaths. In order to put this research into a more detailed context, the study openswith an analysis of the situation of Rokytnice rectory and the level of healthcare in the second half of the 18th century. The key building stone of the study is an analysis of death records in Rokytnice between 1784–1812. Interestingly, the research shows that the record keeping was interrupted in several places due to missing pre-printed death register formulaires. The situation stabilized sometime between May and June 1784. Apparently, the parsons themselves began to manually prepare the formulaires which turned out to be the simplest solution. These manually completed formulaires existed in Rokytnice until 1812, indicating that the government probably had to resign on these pre-printed formulaires at the beginning of their existence. The next chapter, focusing on death causes of Rokytnice citizens with German origin between 1784–1793, reveals interesting observations. The study proves the quality of death diagnosis was rather low and unstable. Interestingly, parsons recorded symptoms rather than diagnosis in multiple cases. Clearly, this represents an obstacle for this research as it is almost impossible to consistently track the death causes due to missing or incomplete statistics..

Trnava ako historické centrum náboženského života

Author(s): Ivan A. Petranský / Language(s): Slovak Publication Year: 0

Trnava has a specific significance in the religious history of Slovakia, and in some historical periods this importance extends beyond the boundaries of Slovakia and, at the same time, it acquires a dimension that extends to other than religious and confessional aspects of society. The paper deals with the key problems of Trnava’s position in religious life, focusing largely on the importance of the town in the history of the Catholic Church from the Middle Ages up to the 20th century. In addition, it focuses on the history of the Evangelical Church of the Augsburg Confession and the Jewish religion as the confession which also shaped the history of the town. The issue is explored from the point of view of the possibilities of using the results for the preparation of excursion education, paying attention to specific places in Trnava which could be used for excursions.

Romové jsou Poruba - Andrej Červeňák (1947)

Author(s): Andrej Červeňák / Language(s): Czech Publication Year: 0

Když mi byly tři roky, rodiče odešli do Ostravy za prací. Neměli podnájem, bydleli tady u jedné známé, a tak jsme s babičkou, dědou a sestrou odjeli zpát ky do Staré Ľubovně. Byt rodiče dostali až v roce 1958, takže jsme se za nimi potom vrátili. To mi bylo deset let. A od té doby jsme tu, bydlíme tu. Jako děcko jsem ale ještě chvíli bydlel i v Praze a Karlových Varech, naši totiž dělali silnice, takže cestovali.

Do Ostravy mě vezli s mámou hned z porodnice - Jolana Bandyová (1950)

Author(s): Jolana Bandyová / Language(s): Czech Publication Year: 0

Já jsem se narodila tam, ale tu jsem vyrostla. V Porubě, prakticky v tom čísle, kde bydlím teď. Maminka mě porodila v nemocnici ve Staré Ľubovni, odtamtud ji odvezli na nádraží, jela vlakem do Ostravy a ze Svinova ji sanitka převezla domů. Tata už tady v té době tři roky byl, někdy sem bral i kluky. Prostě přišel do Ostravy, jestli by si tady nenašel práci, přišlo více chlapů ze Slovenska a práci si tady našli. On tady dělal pod Obloukem podloubí. Pak, jak už tady práce nebyla, tak dělal ve Vítkovicích. Když jsem byla malá holka, tak tady kousek byl obchod, tady pod náma masna a taky obchod s látkami. A jak mi bylo šest sedm roků, tak jsem se doma pouštěla do uklízení, nádobí jsem umývala, mámě jsem pomáhala. Máma mě učila i vařit, měla jsem tady takovou lavičku pod nohy a už jsem dělala těsto, všechno jsem jí pomáhala. Dokud jsem nechodila do práce, to už jsem jí potom nepomáhala.

Já dokážu na Facebooku komunikovat s Romy z celého světa. V romštině - Ignác Zima (1938)

Author(s): Ignác Zima / Language(s): Czech Publication Year: 0

Narodil jsem se v roce 1938 v Kopčanech na česko slovenském pomezí. Bydlel jsem v romské osadě. Z dětství si pamatuju, jak moje matka vařila. Pamatuju si, že když nebyl cukr, tak se udělaly kolečka cukrové řepy a to se dalo do melty a uvařilo se to. A moje specialita byla, že jsem ty kolečka vyndával a jedl, protože to bylo nasáklé tou meltou, to jsem jedl dost často. Matka když vařila, tak desetilitrový hrnec polívky. Pak vzala kastrólek, naplnila ten kas trólek a řekla mně: „Ďa, de, ďa.“ „Zanes to, tam a tam.“ Aji kdyby to bylo jen o padesát metrů dál. Když věděla, že tam nemají co jest, nebo já nevím co. A mně bylo devět deset a s velikou hanbou jsem tam šel a donesl jsem to. Býval jsem proto vzteklý. Ale ona tak byla zvyklá. A oni jí zase na oplátku třeba něco vrátili, když vařili. Ty polívky byly teda vynikající. Akorát že já, když jsem už začal chodit do školy a měl jsem kamarády Neromy, a teď jsem tam někde viděl, že spolužák má polévku a ještě druhé, další jídlo, tak jsem to doma taky tak chtěl dělat. Tak jsem z té polévky vybíral brambory a maso. A polévku jsem snědl jenom s nudlema. A ty brambory s masem zvlášť a měl jsem druhé jídlo. No. Matka byla takhle zvyklá a moc Romů bylo takhle zvyklých a nejsem moc daleko od toho říct, že to tak dělají někteří i tady. Ale už to není v takovém rozsahu a dělá to spíš ta vzdálená rodina. Zůstal u nás ještě zakódovaný ten zvyk, že to ani jinak být nemůže, že host vždycky dostane najíst, i kdybychom s ním nepočítali. Kdyby došel i žebrák, nějaký tulák, že ho necháme sednout a dáme mu, nabídneme mu. To je tak v duši toho člověka zapsané, že ho pohostí. Nikdy nemá výmluvu, ba naopak když někdo došel náhle, tak ho nechal na svojí posteli si lehnout a on si lehl třeba na zem. A taky se stávalo, že policajti hledali takových těch pochybných lidí u Romů. Že se tam někde zatoulali, no.

O Romy nikdo nemá zájem, my jsme pro ně spodina, nic víc - Julius Absolon (1941)

Author(s): Julius Absolon / Language(s): Czech Publication Year: 0

Maminka se narodila roku 1898. Tatínek se narodil 1900. Já jsem narozený 1941. Pozor, já jsem dvanáctej kluk a měli jsme pět sester. Nás bylo sedmnáct dětí. Tatínek věděl anglicky, francúzsky, samozrejme německy, maďarsky. Čítat, písať, všecko. Jeho bratři, všecky. Teď mi řekněte, on byl narozenej 1900, kdy von chodil do školy? Já jsem byl doma na Slovensku a pátral jsem po mojem tátovi. Kde chodil do školy a tak dále. Našel jsem takovou kroniku, ale bylo tam strašně málo. Ani nevím, kde se táta narodil, já ho nemám napsaného v rodném listě. Já jsem se bavil s mojí matkou. Říkám: „Mami, kde táta chodil do školy?“ „Já nevím.“ Ona nevěděla, chudinka. Ona sloužila u Maďarov. Ona byla bílá. Na ní nebylo poznat, že je Cigánka, tak jí Maďaři brali a ona tam vařila. Táta byl taky bílej. Voni nevěděli, že voni jsou Cigáni. A celá rodina, jich bylo sedm bratrů, bydleli v tej jednej dědině. Když jsem se ptal tých lidí tam, říkám: „Prosím vás, ale vodkuď voni teda sem přišli do tých Bučan?“ „To nevím.“ „Ukažte mi jejich rodné listy.“ Vytáhli, nic. Akurát víme, že děda pochádza z Anglie, to víme. On sem utek do Československej republiky před trestem. A von neměl nohu, ten děda. No ale když já jsem se narodil, děda už byl po smrti. Můj táta dělal kováče. A přitom byl číšníkem v Bučanech. Teď, když jsem tam byl, tak to tam našli, že dělal číšníka v takzvaném Spolku. To byl nějakej besední dům. Ani žádnou jeho fotku nemám.

Sociální konstrukce paměti

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Czech Publication Year: 0

V moderním světě plyne čas vpřed, linearita nahradila tradiční cykličnost. My, lidé moderního světa, vnímáme uplynulé události jako děje jednou provždy minulé. To, co se již stalo, nelze změnit ani zopakovat. Na události, které pominuly, můžeme už jen vzpomínat a tyto vzpomínky konzervovat, glorifikovat nebo tabuizovat. Vzpomínka ale není nic samo o sobě existujícího, musí nejprve vzniknout v procesu vzpomínání, který potřebuje kromě vypravěče postavu posluchače a alespoň základní shodu na hodnotě vzpomínání pro všechny přítomné. Každá privátní vzpomínka má také potenciál stát se pamětí jako pochopitelnou a významnou kulturní formou. Pro pochopení toho, jakým způsobem a za jakých okolností se z před paměťové podoby vzpomínek paměť vytváří, nebo také nevytvoří, je dobrou ilustrací výrok manželky jednoho ze zde představených pamětníků. Když se náhodou ocitla v situaci vypravěčky, protože její muž se opozdil v pří chodu domů, odvětila: „Můj příběh není zajímavý.“ Jiní lidé naopak automaticky v určitém momentu svého života začnou s vědomím toho, že jejich příběh zajímavý je, sepisovat paměti. Některé „osobnosti“ jsou dokonce přímo osloveny spisovateli a nakladateli, kteří se začnou předhánět, kdo první vydá jejich pravé, autorizované paměti. Neustále tak probíhá konstrukce významných osobností a protěžovaných společenských hodnot skrze paměťovou práci, nebo naopak marginalizace paměti (Sidiropulu Janků 2013).

Literatura

Author(s): Author Not Specified / Language(s): Czech Publication Year: 0

Confesiunile unui burghez sau despre utilitarism și aparenț

Author(s): Dana Chetrinescu / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Apărut în ajunul celui de-al doilea război mondial, romanul scriitorului și jurnalistului maghiar Mârai Sândor este un produs tipic central-european, un fel de manual de inițiere în istoria mentalităților Europei mediane, o carte care se potrivește aproape perfect într-o grilă de lectură pe care cititorul o poate folosi cu același succes ca în cazul romanelor lui Joseph Roth, de pildă. Aceasta, însă, nu o face mai puțin ofertantă sau imprevizibilă.

Gustul amar al libertății

Author(s): Adam Krzemiński,Adam Michnik,Jürgen Habermas / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Interview with Jurgen Habermas and Adam Michnik by Adam Krzeminsk.

Biblioraft I

Author(s): Simona-Grazia Dima,Sorin Radu Cucu,Robert Lazu,Adina Costin,Gabriela Glăvan,Dana Chetrinescu,Sorin Tomuța / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Review of: Denisa Comănescu (ed), Strong, 28 de poete din România, Editura Universal Dalsi, 1999/ Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Teatru, în românește de Olga Zaicik și Janina Radu, prefață de Olga Zaicik, Ed. Unitext, București, 1999, p. 23/ Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla), Iubire și responsabilitate (ediția I: Lublin, 1960), volumul I, traducere din polonă de conf. univ. dr. Constantin Geambașu, ediție îngrijită de Tadeusz Rostworowski S.J., Editura M.C., București, 1999/ Petre P. Panaitescu, Călători poloni în țările române, Colecția „Polska”, Editura Domino, Iași, 1999/ Veniamin Ciobanu, Carol al XII-lea și românii - Charles XII et Ies Roumains (ediție bilingvă, versiunea franceză de Radu Cretzianu), Colecția „Polska”, Editura Domino, Iași, 1999/ Zofia Naikowska, Medalioane, traducere și postfață de Sorana Vajdeil, Editura Reper, 1999/ Valeriu Butulescu – Din lirica poloneză contemporană, traducere Valeiu Butulescu/ Henryk Sienkiewicz, Fără ideal, traducere de Elena Lința, Ed. Univers, București, 1999/ Witold Gombrowicz, Pornografie, traducere și postfață de Ion Petrică, Editura Univers, București, 1999/ Witold Gombrowicz, Trans-Atlantic, traducere și postfață de Ion Petrică, cu o prefață a autorului, Editura Univers, București, 1999/ Nuvelă polonă! Nowela polska, ediție îngrijită de Ana-Daniela Budică, Editura Domino, Iași, 1999/ Czeslaw Milosz, Europa natală, traducere, prefață și note de Constantin Geambașu, Editura Univers, București, 1999/

Revoluția matriarhatului în Viena sfârșitului de secol

Author(s): Ioana Copil-Popovici / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Modernitatea este sinonimă, în varianta ei vieneză, cu o redefinire a rolului femeii, a tipologiei feminine și, implicit, a relației feminin/masculin. Studiul de față pleacă însă de la ideea că, în ciuda sonorității sintagmei, revoluția matriarhatului - conceptualizată de Jacques Le Rider - nu a fost altceva decât o manifestare a crizei de identitate masculină și un exercițiu narcisic al elitelor falocratice. Cele câteva excepții, oameni care au militat pentru idealurile feministe liberale, nu au putut ascunde faptul că femeia se „evidențiază” mai degrabă printr-o desăvârșită absență din procesul redescoperirii ei culturale. „Obsesia feminină” a modernilor se desfășoară la nivelul discursului (literar, filosofic sau estetic) și va avea consecințe minore în plan social, asupra rolului femeii în comunitate.

Războiul ca o călătorie

Author(s): Valeriu Leu / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Anul 1716, când Eugeniu de Savoya cucerește Timișoara de la turci, inaugurează în istoria Banatului etapa imperială. Acum provincia va dobândi, din multe puncte de vedere, o fizionomie central-europeană. Desigur, este vorba în acest caz nu de un eveniment sau de o conjunctură, ci de un fenomen care ține de duratele lungi ale istoriei, o amplă mișcare în care s-au cuprins fluxuri și refluxuri, dar al cărei sens rămâne totuși unic.

I. Un concept cu geometrie variabilă - Redescoperirea europei centrale

Author(s): Tony R. Judt / Language(s): Romanian Publication Year: 0

În bagajul cultural al Occidentului, Europa Centrală a fost, vreme îndelungată, un accesoriu neglijabil. Așa s-a întîmplat, mai cu seamă, în spațiul țărilor de limbă engleză, căci francezii s-au descurcat ceva mai bine. Potrivit directorilor de opinie și liderilor politici, de la William Shakespeare la Neville Chamberlain, hotarele civilizației nu se extindeau dincolo de năzuințele teritoriale ale șovăielnicilor monarhi carolingieni. Iar ceea ce era, deja în 1938, o viziune limitată, s-a transformat, după 1945, într-una marcată evident de miopie.

Să nu ne înșelăm asupra paradigmei

Author(s): Daniel Beauvois / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Formularea problematicii, acel „asupra paradigmei” din titlu, presupunea că ne vom ocupa de o chestiune în devenire, că vom propune o proiecție spre viitor, că vom elabora, într-o manieră futurologică, o nouă construcție geopolitică, în vreme ce, de fapt, noi doream mai curîncl să definim un spațiu rupt de restul lumii, în care cîteva afinități socio-culturale comune ar ține loc de rațiune de a fi și ar fi oferite ca model. O simplă privire a acestui program ne convinge, într-adevăr, că majoritatea subiectelor tratate își propun să marcheze o comunitate a trecutului sau se străduiesc să construiască imaginea unei identități comune a acestui mic număr de țări.

Europa centrală. Între helvetizare și balcanizare?

Author(s): Radu Enescu / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Curînd după terminarea celei de a doua conflagrații mondiale, a avut loc la Geneva o conferință în care s-au reunit intelectualii marcanți ai Europei, care au discutat și s-au confruntat asupra viitorului bătrînului nostru continent. „Vedetele” acestei reuniuni au fost filosoful german Karl Jaspers, care reprezenta valorile democrației occidentale, și esteticianul Georg Lukăcs, care tindea să ilustreze pretinsa superioritate a țărilor răsăritene în drum spre socialismul ce le-a dus la inevitabila catastrofă. La acest conclav academic Jaspers i-a spus franc lui Lukăcs: „Dumneata dorești balcanizarea Europei, eu doresc helvetizarea ei”. Desigur, în 1946 cînd totul era încă fluid, cînd Estul nu se statornicise în tiparele rigide ale stalinismului importat cu forța,Jaspers preconiza un model posibil. Azi, actualitatea a devenit acută. Prin helvetizare, gînditorul german nu înțelegea o helvetizare a Europei în cantoane, ci o confederalizare a unor state independente, cu specificul lor, dar păstrînd anumite valori fundamentale ca libertatea, valoarea existenței individuale, respectarea drepturilor minorităților, societatea civilă consolidată, dreptul imprescriptibil la proprietate și last but not least relații civilizate între state și indivizi. Nu represiune, nu un naționalism tribal și xenofob, nu domnia bunului plac, la latitudinea unor comitagii autoinvestiți cu puteri absolute și capricioase. Jaspers afirmase odată că spiritualitatea europeană se întemeiază pe trei piloni de bază : profunzimea gîndirii elene, claritatea spiritului juridic roman și patosul eroic al profeților ebraici. într-un fel, preocupat de continuitatea axiologică a temeiurilor adînci ale Europei,Jaspers, în intervenția sa de la Geneva, pășea pe urmele istoricului elvețian Jakob Burckhardt, originar din Basel, o urbe ce reprezintă o Europă abreviată istoric și geografic, o Europă în miniatură. Burckhardt era acut interesat de crizele istorice, întrucît o fisură provoacă discontinuitatea, amenință umanismul, cu valorile sale culturale, zestre axiologică față de care istoricul din Basel manifesta mai mult decît o preocupare științifică, era angajat existențial vizavi de această Europă, eréde legitimă a umanismului clasic. Depășirea crizei rezidă în restaurarea continuității și în statuarea perenității valorilor culturii europene.

Europa și cortina de fier

Author(s): Mircea Eliade / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Nimic mai supărător decît provincialismul marilor culturi. „Comment peut-on être Persan?” este o exclamație tipică a provincialului blazat de apartenența sa la o Mare Cultură. Există și astăzi occidentali cumsecade pentru care Europa se oprește la Rin sau cel mult la Viena. Geografia lor este prin excelență sentimentală ; pînă la Viena au ajuns ei în călătoriile lor de nuntă. Mai departe începe o lume stranie, uneori agreabilă, dar nesigură ; puriștii aceștia sînt ispitiți să descopere sub pielea rusului faimosul tătar de care li s-a vorbit la școală. în ceea ce-i privește pe balcanici, cu ei începe, li se pare, inextricabilul ocean etnic al indigenilor, care se prelungește pînă la Australia...

Coloana infinită

Author(s): Ivar Ivask / Language(s): Romanian Publication Year: 0

Înainte de toate, daca ne este permisă o generalizare într-un cadru atît de complex cum este cel reprezentat de literaturile Europei Răsăritene, găsesc că trei oameni, trei personalități ar fi mai în măsură decît mine să întreprindă o încercare atît de dificilă. Toți trei sînt binecunoscuți cercetători la unele dintre cele mai mari universități americane și au contribuit din plin și temeinic în a face mai accesibile în Occident literaturile din Estul Europei. Toți trei sînt poligloți și toți trei au o aceeași predispoziție pentru comparație, mediere, integrare: René Wellek, de la Universitatea din Yale, una din figurile centrale ale „literaturii comparate” și, nu mai puțin, un cercetător care a continuat să se ocupe de literatura lui de baștină, literatura cehă; Mircea Eliade, de la Universitatea din Chicago, unul dintre cercetătorii de vază în domeniul „religiei comparate” și, nu mai puțin, scriitor însemnat în limba română; și al treilea, Czeslaw Milosz, de la Universitatea din Berkeley, critic, istoric și traducător din poezia poloneză și probabil cel mai mare poet polonez în viață și, nu mai puțin, un remarcabil scriitor și eseist. Cu toate acestea, temerara încercare nu le-a revenit lor, ci mie-. Ce anume înțeleg prin termenii de „Europă Răsăriteană” și „literatură a Europei Răsăritene”? Este vorba în primul rînd de o paranteză vagă și plurilingvă oscilînd între mai definibila Germanie, la vest, și Rusia, la est. Dar în vreme ce literaturile rusă și germană au fost studiate cu dragoste și aclamate chiar pentru figurile de mîna a doua și a treia, numai patru premii Nobel, dintr-un total de șaptezeci și patru atribuite în acest secol, au fost considerate o recunoaștere suficientă pentru a pune în evidență roadele literare ale acestei „paranteze” est-europene, cu un Nobel mai mult decît mica Danemarcă. Și totuși, Europa Răsăriteană cuprinde unsprezece țări cu o suprafață de 748000 de mile pătrate, locuite de circa 114 milioane de locuitori, care vorbesc cincisprezece limbi diferite.