We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
Thematic issue: CONCEPTUAL PROJECT "CREATION OF AN INNOVATIVE ENVIRONMENT FOR ACCESS TO THE DOCUMENTARY-LITERATURE HERITAGE RELATED TO HRISTO BOTEV IN THE NATIONAL LIBRARY "ST. ST. CYRIL AND METHODIUS", TO PROJECT No. BG05M2OP001-1.001-0001 "BUILDING AND DEVELOPING A CENTER FOR TOP ACHIEVEMENTS "HERITAGE BG"
More...
1. Atunci când raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de drept administrativ, nu sunt incidente prevederile art. 293 și art. 298 Cod procedură civilă, ci dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, „La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.”; 2. Prevederile art. 45 alin. (2) lit b) din Legea nr. 567/2004, precum și cele ale art. 7 alin. (2) lit b) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 182 din 29 martie 2007 prevăd condiția ca evaluarea cu calificativul „foarte bine” a persoanei care participă la concursul de promovare să se realizeze „în ultimii 3 ani, respectiv 6 luni.”, ceea ce înseamnă că s-a avut în vedere ca evaluarea să se realizeze pentru o perioadă de 3 ani, respectiv de 6 luni anterioară înscrierii la concurs, rațiunea pentru care legiuitorul a făcut referire la evaluarea pe ultimele 6 luni, în cazul grefierilor cu studii superioare, fiind aceea a realizării unei evaluări a activității profesionale cât mai apropiate de momentul concursului; 3. Dispozițiile art. 3 și art. 4 din Regulamentul privind procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale personalului auxiliar de specialitate, precum și ale personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 3278/2012 nu derogă de la prevederile art. 45 alin. (2) lit b) din Legea nr. 567/2004 și ale art. 7 alin. (2) lit. b) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 182 din 29 martie 2007, în sensul că, pentru participarea la concursul pentru promovarea în funcții de conducere a grefierilor și grefierilor informaticieni ar putea fi luată în considerare o altă evaluare decât cea din ultimii 3 ani, respectiv 6 luni anterioare concursului, întrucât dispozițiile Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 3278/2012 se referă la evaluarea performanțelor profesionale individuale ale personalului auxiliar de specialitate, precum și ale personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești independent de participarea personalului menționat la concursul pentru promovarea în funcții de conducere.
More...
Cercetarea disciplinară prealabilă, trebuie să fie efectivă, iar dreptul la apărare al salariatului anterior aplicării sancțiunii disciplinare trebuie respectat cu privire la toate actele și lucrările comisiei de cercetare disciplinară. În prezenta cauză, intimata a emis convocarea prevăzută de art. 251 alin. (2) din Codul muncii, la data de 26.10.2022, fiind expediat la data de 27.10.2022. Prin aceasta, contestatorul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare pentru data de 28.10.2022, ora 10,00, acesta primind înscrisul în aceeași dată cu data convocării, respectiv 28.10.2022. Or, chiar dacă legea nu reglementează modalitatea de comunicare a convocării, care este lăsată, astfel, la aprecierea angajatorului, o astfel de apreciere este limitată de scopul urmărit prin reglementarea instituită prin art. 251 alin. (2) din Codul muncii. Deși legea nu prevede un termen în care să fie realizată convocarea, având în vedere scopul acesteia, respectiv pregătirea și formularea apărării salariatului, acesta trebuie să fie un termen rezonabil, convocarea efectuată în situația de față fiind mai mult decât formală, lipsită de consecințele și garanțiile avute în vedere prin reglementarea legală incidentă.
More...
În ceea ce privește instituția prescripției, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, neexistând dispoziții distincte care să reglementeze un alt termen de prescripție sau alte reguli decât cele stipulate în Codul civil. Astfel, potrivit art. 2517 Cod civil, termenul de prescripție extinctivă aplicabil în speță este de 3 ani, iar acesta începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui. Astfel, nu există niciun argument valid pentru a se aprecia, contrar dispozițiilor legale exprese, că termenul de prescripție extinctivă a început să curgă de la o altă dată decât cea a producerii accidentului invocat de reclamant, respectiv de la data de 19.10.2016, deoarece încă de la acea dată acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască despre faptul că are dreptul la indemnizația solicitată prin acțiune. De asemenea, contrar celor susținute de apelant, Curtea constată că acesta nu era ținut să aștepte finalizarea cercetării aspectelor legate de accidentul suferit și nici de eliberarea unui act formal cu rezultatul acestor cercetări, ci avea posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată, cu atât mai mult cu cât acesta a invocat faptul angajatorul a tergiversat rezolvarea sesizării sale.
More...
În accepțiune juridică, indexarea reprezintă procedeul de reevaluare de plin drept a cuantumului unei sume obiect al obligației pecuniare, în funcție de variația unui indice de referință, stabilit, în speță, prin voința unei autorități. Recurgerea la indexare se realizează în scopul menținerii echilibrului între prestațiile datorate, prin acoperirea deprecierii valorii monedei naționale și păstrarea în timp a puterii sale de cumpărare. Funcția indexării constă in obținerea unui echilibru între valoarea creanței de la data la care ea trebuia achitată cu cea de la data plății, prin păstrarea puterii de cumpărare a sumei de bani înglobate în creanță. Constituie o metodă practică de înlăturare, sau cel puțin de diminuare, a inechităților generate de situația economică inflaționistă și scăderea puterii de cumpărare a monedei. Tocmai de aceea, în anumite domenii ale vieții juridice, acolo unde discrepanța dintre prestațiile pecuniare se poate prezuma facil, se aplică metoda indexării legale. Legiuitorul alege adesea să modifice obligațiile părților unui raport juridic, instituind direct mecanismul indexării (augmentarea sau diminuarea – de plin drept, a cuantumului unei datorii bănești, proporțional cu variația unui indice determinat). Un astfel de domeniu în care se admite și utilizează frecvent acest procedeu, este acela al raporturilor de muncă, pentru corelarea salariilor sau altor venituri ale populației cu evoluția prețurilor. Tocmai de aceea, spre exemplu, în textul ordonanțelor nr. 114/2018 sau nr. 130/2021 se prevede această posibilitate în mod frecvent, așa cum pertinent susține și apelanta. Plecând de la principiul de bază al reparării integrale a prejudiciului [art.1531 alin.(1) Cod civil] suferit de către creditor pentru neachitarea sumei de bani cuvenite la scadență, și în acord cu stipulația impusă de art. 1535 alin. (3) Cod civil, potrivit căreia creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului (dacă sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, per a contrario și când nu sunt stipulate, dar există o deprecierea a valorii monedei de natură a afecta echilibrul anterior amintit), instanța trebuie să dispună acordarea de daune interese moratorii suplimentare, în cazul dat sub forma indexării creanței.
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărârea din 22 februarie 2024, cauza C-125/23
More...
C.J.U.E., Camera a șaptea, hotărîrea din 22 februarie 2024, cauza C-589/22
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr. 4/2024, M. Of. nr. 383 din 24 aprilie 2024
More...
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, decizia nr. 8/2024, M. Of. nr. 573 din 19 iunie 2024
More...
Curtea notează că deși perfectarea acordului de recrutare s-a realizat înainte de încheierea contractului individual de muncă, această împrejurare nu este de natură a exclude din sfera raporturilor de muncă un astfel de act juridic, dat fiind că el este perfectat în considerarea încheierii viitoare a contractului individual de muncă și rămâne indisolubil legat nu numai de raporturile de muncă ce derivă din încheierea sa, dar și de modul în care clauza de despăgubire își produce efecte, la încetarea raporturilor de muncă. Pe cale de consecință, raționamentul juridic al primei instanței este, cel puțin în parte, criticabil. Existența și întinderea cheltuielilor de formare profesională trebuie dovedită de angajator, tot astfel cum trebuie dovedite și eventualele alte prejudicii suferite de acesta ca urmare a nerespectării obligației salariatului de a presta muncă în favoarea sa o anumită perioadă de timp. Or, astfel cum s-a arătat anterior, apelanta-reclamantă nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de participarea intimatului-pârât la formarea profesională și nici nu a indicat modul de determinare a întinderii prejudiciului proporțional cu perioada nelucrată, suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, stabilită conform acordului de recrutare, nereprezentând prejudiciul încercat de angajator, ci o evaluare anticipată a acestuia, realizată cu încălcarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, înscrise la art. 38 din Codul muncii.
More...
Reclamanta nu a depus niciun înscris din care să rezulte faptul că a adus la cunoștința pârâtelor starea sa de sănătate. În situația în care pârâtele au refuzat să îi elibereze adeverință de angajat pentru a putea obține certificatul de concediu medical, așa cum susține reclamanta, aceasta avea posibilitatea de a înainta către pârâte un alt înscris medical din care să rezulte boala sa, înscris pentru a cărui eliberare nu este necesară înaintarea adeverinței de salariat. De asemenea, reclamanta nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că a solicitat pârâtelor eliberarea adeverinței de salariat, aceasta formulând simple susțineri nesusținute de niciun suport probator. În ceea ce privește susținerea că pârâtele i-au interzis accesul la locul de muncă, așa cum s-a reținut mai sus, tribunalul a apreciat că și această afirmație este nedovedită, din probele administrate nerezultând refuzul pârâtelor de o primi pe reclamantă la locul de muncă.
More...
Codul muncii nu garantează o durată a concediului fără plată, urmând ca aceasta să fie negociată cu angajatorul, în funcție de situația personală ce a generat nevoia acordării unui astfel de concediu. Potrivit CCM aplicabil, salariații au dreptul la un an de concediu fără plată, cumulat, odată la 10 ani. După cum se poate observa, nici acest izvor de drept nu reglementează decât durata maximă a concediului, care nu poate totaliza decât 1 an, în decurs de 10 ani. CCM, nu garantează dreptul la un an neîntrerupt de concediu fără plată. Prin urmare, cele două părți implicate pot negocia durata concediului, în funcție de durata necesară rezolvării problemei personale a salariatului și de implicațiile asupra activității angajatorului. În aceste limite, nu se poate susține, cum greșit afirmă apelanta, că prin regulamentul intern se restrânge conținutul unui drept recunoscut prin codul muncii și prin contractul colectiv de muncă. Concediul fără plată este totuși condiționat de ivirea unei situații personale, care nu poate fi rezolvată decât prin absentare de la locul de muncă. Această situație trebuie adusă la cunoștința angajatorului și în funcție de natura acesteia se negociază durata concediului. Nu se poate spune că angajatorul este obligat să acorde concediul la simpla cerere, chiar nemotivată, a salariatului.
More...
Potrivit art.76 Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, iar potrivit art. 78 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Totodată, art.80 Codul muncii prevede că în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. În condițiile în care reclamantul nu a contestat decizia de concediere - acțiunea de față având ca obiect doar acordarea de despăgubiri civile și morale - această măsură a rămas definitivă și nu există temei legal pentru acordarea drepturilor salariale după momentul concedierii, așa cum a solicitat reclamantul în prezenta cauză. Doar în cadrul unui proces având ca obiect anularea deciziei de concediere instanța de judecată ar fi fost competentă să verifice susținerea acestuia în sensul că măsura concedierii sale a fost nelegală.
More...
Potrivit art. 5 alin. (1)-(3) C.muncii în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii Constituie discriminare directă orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricție sau preferință, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. Diferență de tratament nu echivalează din punct de vedere juridic cu discriminarea. Diferența de tratament derivă din diferența de situație juridică, invocându-se aplicarea unui regim juridic de drept comun în ceea ce privește timpul de muncă al reclamantului, în condițiile în care acesta a refuzat să își îndeplinească atribuțiile în cadrul coloanei auto, rămânând exclusiv la garaj. În consecință, întrucât în perioada supusă judecății, reclamantul nu a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de șofer, fără a dovedi vreo cauză exoneratoare, imputabilă angajatorului, acesta s-a plasat într-o situație diferită de subiecții comparatori, șoferii din coloana auto. Prin urmare, însăși situația premisă esențială, specifică discriminării, nu este aplicabilă în cauză, reclamantul nefiind în perioada 08.08- 07.09 într-o situație juridică comparabilă cu a șoferilor ce lucrau efectiv în cadrul coloanei auto în cadrul societății pârâte. În condițiile în care reclamantul nu îndeplinea activității specifice coloanei auto, în mod obiectiv acesta nu putea fi programat succesiv, în formulă rotativă, potrivit art. 136 C.muncii, astfel că prevederile art. 77 alin. (2) din Regulamentul Intern nu erau aplicabile. Largile teze ale reclamantului referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 118 C. muncii sunt lipsite de suport, întrucât societatea nu a aplicat reclamantului un program individualizat de muncă, ci doar un program unic de muncă, 06:00 până la ora 14:30, iar lipsa procedurilor de cercetare disciplinară nu poate valora achiesarea angajatorului la alegațiile salariatului.
More...
Chiar dacă angajatorul nu a emis o decizie de modificare a unui element esențial al contractului individual de muncă, respectiv felul muncii, însă prin informarea prealabilă s-a procedat la modificarea felului muncii și s-a solicitat ca urmare a acestei modificări să se predea bunurile avute în gestiune, nu se poate susține că acesta a fost o simplă adresă care nu a produs efecte juridice, deoarece a constituit actul primar de modificare a raporturilor de muncă, reprezentând forma îmbrăcată de modificarea unei clauze esențiale a raportului de muncă, astfel că în mod corect prima instanță de fond a respins excepția inadmisibilității. Postul ocupat de către contestatoare a rămas sub aceeași denumire – muncitor necalificat, însă postul se definește în concret prin atribuțiile sau sarcinile de serviciu pe care trebuie să le aducă la îndeplinire salariatul, astfel că prin modificarea substanțială a acestor atribuții, a fost modificat felul muncii care trebuie să fie prestată de către salariată fără acordul acesteia, cu nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. (1), 17 alin. (5) și alin. (3) lit. c) din Codul muncii. Astfel, pentru identificarea felului muncii nu se poate face abstracție de atribuțiile postului, deoarece atribuțiile postului reprezintă conținutul felului muncii, fiind necesar să fie în concordanță.
More...