Author(s): Cornel Ungureanu / Language(s): Romanian
Publication Year: 0
Este greu să scrii despre Franyo Zoltân fără să rămâi vreme îndelungată în arhive. Memorialistica lui Franyo e înșelătoare, poate și fiindcă memoria noastră e înșelătoare : a trăit mult, a traversat epoci complicate, a fost prieten cu personaje contradictorii. De unii a fost abandonat, pe alții i-a părăsit el. Dar „abandonurile” nu sunt atât de numeroase încât să nu observăm că Franyo se simte întotdeauna bine lângă un altul - că respiră printr-un Celălalt pe care și-l asumă: a fost în preajma lui, La slujit cu credință. A fost în apropierea lui și îl cunoaște așa cum nu-1 cunoaște nimeni. I-a dat o voce nouă, un sens nou prin traducerile sale. Face și el parte din nemaipomenita existență a ilustrului. Poate vorbi pe larg despre Ady Endre, despre Rilke, despre Eminescu, despre Arghezi? I-a tradus în germană, în maghiară - a fost, pentru o clipă, Ady Endre, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi ! S-a aflat, o perioadă, într-un orizont eminescian. Sau, cum spune Perpessicius : „Din Timișoara și într-o admirabilă tipăritură, cu textul românesc în stînga și cu cel german în dreapta, primim placheta în care dl Franyo a tipărit tălmăcirea Luceafărului. Darul e însoțit de broșura Zoltân Franyo, traducătorul poeților români : antologia Rumaenische Dichter, pe care editura Geniusz a avut bunul gând să o publice. Sunt strânse aici, de la majoritatea scriitorilor noștri, ecouri de presă în legătură cu truda și serviciile pe care dl. Franyo Zoltân le-a adus poeziei românești în frunte cu Eminescu și recitirea tuturor acestor mărturii și recunoașteri constituie una dintre rarele lecții de optimism ale ceasului de față. Cum nu mă pot opri mai mult, vă recomand entuziastul și comprehensivul articol pe care dl. Eugen Jebeleanu îl tipărea cu zece ani în urmă în coloanele României literare. E nu numai una dintre cele mai calde pledoarii, dar și cel mai prețios dintre atestatele pe care opera dlui Zoltân Franyo le-a smuls colegilor săi români”.
More...
