Ipostaze morfologice ale formei veri în (daco)româna veche

Author(s): Andreea Dinică / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

În dacoromâna veche, veri < lat. velis are diferite valori morfologice, de la valoarea primară, cea de verb predicativ (veri – a vrea, 2sg), la verb auxiliar (veri face), conjuncție sau element component al unui conector disjunctiv (veri ... veri), respectiv concesiv (să veri că), formant al indefinitelor (vericine, vericît etc.). Evoluția de la valoarea verbală la celelalte tipuri este rezultatul unui proces de gramaticalizare identificat nu numai în română, unde continuă tendința începută în latina tîrzie, ci și în alte limbi, neînrudinte genealogic, dintre care sugestivă pentru comparație este albaneza. Scopul acestui articol este inventarierea și exemplificarea ocurențelor formal-funcționale ale lui veri, bogat atestate de timpuriu în română.

Morphological instances of veri in old (Daco-)Romanian

Author(s): Andreea Dinică / Language(s): English Issue: 6/2017

In old Romanian, veri < lat. velis has various morphological values—predicative verb (veri is, etymologically, the 2nd person singular of the verb a vrea ‘to want’), future auxiliary (veri face ‘you will do’), conjunction or part of a disjunctive conjunction (veri ... veri ‘either ... or’), concessive conjunction (să veri că ‘although’), component of indefinite pronouns (vericine ‘whoever’, vericît ‘no matter how much’, etc.). The formal evolution from the predicative value is the result of a grammaticalization process identified both in Romanian (where it continues a process started in Late Latin) and in other languages, genealogically unrelated, from which Albanian is suggestive for comparison. The purpose of this article is to make an inventory of the formal-functional occurrences of veri, widely attested in old Romanian.

Evoluția descendenților lui ipse în limba română

Author(s): Andra Vasilescu / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

Lat. ipse a evoluat diferit în limbile romanice, limba română fiind cea care a conservat cel mai bine uzurile, îmbogățindu-le cu unele noi. Scopul cercetării este de a pune în evidență evoluția reflexelor formal-funcționale ale lui ipse pe teren românesc: îns1, îns2/ins, îns(ă)3, însul, nusul, dînsul, adins, însuși, posibil și focalizatorul legat –și. Analiza este o dezvoltare a unor cercetări anterioare pe un corpus extins de limbă veche, completat acum cu un corpus amplu de română contemporană non-standard, vorbită subdialectal. Fenomenele semnificative din româna veche comparativ cu latina sînt proliferarea formelor, conservarea uzurilor paralel cu apariția unora noi, îmbogățiri semantice și constituirea unor sinonimii lexico-funcționale relativ numeroase. Româna veche a reorganizat cuplurile formă-funcție, a introdus variante poziționale condiționate sintactic și marcarea diferențială a obiectului prepozițional, a lărgit sensurile ca efecte contextuale ale prototipului focalizator, a limitat ambiguitatea cu reflexivul și reciprocul, a gramaticalizat deicticul textual demonstrativ în conjuncție adversativă. Pentru româna modernă sînt semnificative constituirea unor omonimii lexico-gramaticale care elimină ambiguitățile, precum și apariția unor diferențe de registru. Evoluția lat. ipse pe teren românesc ilustrează un caz de poligramaticalizare și polimorfism, care nu e singular în istoria idiomurilor neo-latine.

The descendants of Lat. ipse in Romanian

Author(s): Andra Vasilescu / Language(s): English Issue: 6/2017

The Latin demonstrative ipse had different evolutions across the Romance languages, with Romanian being the one that preserved most of the source-language uses and enriched them with new ones. This article describes the evolution of the forms and functions of îns1, îns2/ins, îns(ă)3, însul, nusul, dînsul, adins, însuși, and of the bound focal particle –și in Romanian. The analysis is based on a rich corpus of old Romanian and non-standard regional varieties of modern spoken Romanian. The most significant phenomena in old Romanian compared to Latin are the proliferation of forms, the preservation of the old uses and the emergence of new ones, semantic enrichments, and a large number of lexical-functional synonymies. During the old Romanian period, the form–function correlations gradually changed, syntactically conditioned variants and differential prepositional object marking emerged, new meanings developed as contextual effects of the focal prototype, the syncretisms with the reflexive and reciprocal pronouns were limited, and the textual deictic was grammaticalized as an adversative conjunction. In modern Romanian, the number of ambiguities has decreased and register differences have appeared. The evolution of the Latin ipse in Romanian illustrates a case of poligrammaticalization and polimorfism, which is not singular in the history of the neo-Latin idioms.

Auxiliarul condiționalului românesc: argumente semantice și funcționale în reconstituirea unui proces de gramaticalizare controversat

Author(s): Rodica Zafiu / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

Articolul își propune să demonstreze avantajele explicative ale vechii ipoteze asupra originii auxiliarului condiționalului analitic românesc (aș + infinitiv) în imperfectul verbului (a) vrea < *volere (< VELLE). Procesul de gramaticalizare, reconstituit prin comparația cu celelalte limbi romanice și prin raportare la direcții tipice ale schimbării lingvistice, presupune faze semantice intermediare (valoarea de viitor în trecut, valoarea ipotetică preponderent contrafactuală), ale căror urme se pot găsi în primele texte românești (traduse), dar au fost puse, în general, pe seama simplei calchieri din limbile-sursă. Utilizările condiționalului cu auxiliarul cu formă redusă (aș, ai etc. + infinitiv) sînt raportate la cele (coocurente în textele vechi) ale condiționalului în care auxiliarul este recognoscibil (vrea + infinitiv) și pentru care este încă puternică valoarea din prima etapă de gramaticalizare—de viitor în trecut. Textul propune și o explicație pentru formele atipice din paradigma auxiliarului de condițional—aș(i), ar(ă)—prin suprapunerea dintre formele de imperfect și cele de perfect simplu ale verbului (a) vrea.

Construcții (pseudo)scindate în româna veche

Author(s): Mihaela Gheorghe / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

(Pseudo)cleft constructions in old Romanian

Author(s): Mihaela Gheorghe / Language(s): English Issue: 6/2017

The article examines the syntactic and semantic features of cleft sentences in Old Romanian (OR) as compared to Modern Romanian (MR). The clefting strategy in MR can only produce pseudo-cleft constructions (identifying structures with free relative clauses headed by ce, or relative clauses with an antecedent; the focalized constituent follows the relative clause and the copula; the reversed pattern is also possible: the focalized constituent is placed before the copula and the relative clause). The analysis of an OR corpus showed that cleft constructions were quite frequent, but the patterns were more diverse than in MR: besides cleft and pseudo-cleft constructions, OR also employed hybrid constructions, that amalgamate the features of the prototypical clefts.

Construcții comparative în limba română veche

Author(s): Raluca Brăescu / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

În articolul de față realizăm o analiză a construcțiilor cu adjective gradate în textele vechi românești. Ne oprim asupra comparativului de superioritate, astfel că avem în vedere, în primul rînd, stadiul de gramaticalizare a operatorilor de grad implicați. Structurile înregistrate în textele vechi includ unități polifuncționale în competiție, dintre care unele intră în procese complexe de specializare (mai), iar altele dispar (camai). În al doilea rînd, prezentăm realizările complementului comparativ în corpusul analizat: grupuri prepoziționale avînd drept centru prepozițiile de, decît și ca. Ne interesează în ce măsură se pot stabili restricții de utilizare a acestor prepoziții. Vom acorda o atenție specială „anomaliilor” de topică a unităților. Configurațiile în care complementul comparativ este antepus adjectivului se pun în legătură cu existența unor urme ale sintaxei nonconfiguraționale în limba română veche.

Comparative constructions in old Romanian

Author(s): Raluca Brăescu / Language(s): English Issue: 6/2017

In this paper, we analyse degree adjectival constructions in old Romanian texts. We focus on the comparative of superiority, taking into account in the first place the grammaticalization stage of the degree markers. The structures from the old texts contain polyfunctional units in competition; some of them enter a complex process of specialisation (mai ‘more’), while others disappear (camai). Afterwards, we focus on the realizations of the comparative complement in the corpus analysed: prepositional phrases headed by the prepositions ca, decît, de ‘than’. We want to see if we can establish any constraints in the use of these prepositions. We pay attention to the word order disharmonies encountered in the old texts. The configurations with pre-adjectival complements are related to the existence of certain relics of the non-configurational syntax in old Romanian.

Interjecția în texte vechi românești

Author(s): Margareta Manu Magda / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

Lucrarea încearcă să identifice problemele speciale puse de studiul interjecției în limba română veche (pe baza examinării unui corpus de texte aparținînd perioadei 1600–1780, raportate la texte din româna modernă). Am urmărit în ce mod anumite formațiuni interjecționale au dobîndit, prin expansiune diacronică, noi valori gramaticale, semantice și pragmatice.Structura lucrării este următoarea: secțiunea introductivă (§1) prezintă pe scurt poziția autoarei privind statutul ocupat de categoria interjecției la nivel morfosintactic, semantic și pragmatic (§1.1) și privind relația dintre diverse structuri lingvistice și procesul lor de gramaticalizare / pragmatizare (§1.2); §2 se referă la traseele specifice urmate de evoluția diverselor categorii de interjecții analizate, de la româna veche spre româna modernă: prezentativele adecă, iată, ni (§2.1), hortativele haide, ni (§2.2), conativele bre, măi (§2.3), conectorii cu funcție de semnale demarcative adevăr, amin (§2.4); §3 are ca obiectiv descrierea unei specii de derivație delocutivă, ilustrată, în limba română, de variantele semantice lexicalizate ale interjecției secundare Doamne!; studiul se încheie cu cîteva concluzii referitoare la rezultatele cercetării (§4).

The interjection in old Romanian texts

Author(s): Margareta Manu Magda / Language(s): English Issue: 6/2017

The paper tries to identify the special problems posed by the study of interjection based on the examination of a corpus of texts from the old Romanian (1600–1780), referring to texts from modern Romanian. We have watched how certain interjectional formations have acquired, through diachronic expansion, new grammatical, semantic and pragmatic values.The structure of the paper is the following: the introduction (§1) summarizes the author’s position on the status of the interjection category at a morphosyntactic, semantic and pragmatic level (§1.1) and on the relation between different linguistic structures and their grammaticalization / pragmaticalization process (§1.2). The second section (§2) refers to the specific routes followed by the evolution of the various categories of the analysed interjections, from the old Romanian to the modern Romanian: the presentatives adecă, iată, ni (§2.1), the hortatives haide, ni (§2.2), the addressing particles bre, măi (§2.3), the connectors with demarcation signal function adevăr, amin (§2.4). The third section (§3) has as objective the description of a species of delocutive derivation, illustrated in Romanian by the lexicalized semantic variants of the secondary interjection Doamne!. The study concludes with several final considerations regarding the results of the research (§4).

Lucia Wald, Progresul în limbă. Scurtă istorie a limbajului. Ediția a II‑a, revăzută. Text îngrijit, notă asupra ediției și prefață de Petre Gheorghe Bârlea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2017, 346 p.

Author(s): Adina Chirilă,Alexandru Gafton / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

Lucia Wald, Progresul în limbă. Scurtă istorie a limbajului. Ediția a II‑a, revăzută. Text îngrijit, notă asupra ediției și prefață de Petre Gheorghe Bârlea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2017, 346 p.

Author(s): Adina Chirilă,Alexandru Gafton / Language(s): English Issue: 6/2017

Cristina Florescu (ed.), Terminologia meteorologică românească a fenomenelor atmosferice (științific versus popular), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Colecția Dicționarele Editurii Universității, Seria Lexikon, Iași, 2015, 712 p.

Author(s): Daniela-Ştefania Butnaru / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

Cristina Florescu (ed.), Terminologia meteorologică românească a fenomenelor atmosferice (științific versus popular), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Colecția Dicționarele Editurii Universității, Seria Lexikon, Iași, 2015, 712 p.

Author(s): Daniela-Ştefania Butnaru / Language(s): English Issue: 6/2017

Principie de linguistică [fragmente]

Author(s): Bogdan Petriceicu Hasdeu / Language(s): Romanian Issue: 6/2017

Principles of linguistics [fragments]

Author(s): Bogdan Petriceicu Hasdeu / Language(s): English Issue: 6/2017

Aspects regarding the treatment of neologisms in DELR. Completing previous etymological explanations

Author(s): Ion Giurgea,Cristian Moroianu,Monica Vasileanu / Language(s): English Issue: 11/2020

This paper’s authors, who are also authors and coordinators of DELR, discuss the etymological treatment of neologisms in Romanian academic dictionaries, with a special emphasis on words starting with the letters A–D. The paper comprises some original etymologies, completing and correcting the solutions previously proposed by DEX and DLR. This endeavour calls for a fresh overview of the main criteria used by lexicographers in scientific etymological research, and for a re-evaluation of several concepts such as multiple etymology or mixed etymology. The paper discusses the origins of 132 words and is organized according to the main criterion that underlay the authors’ option for a certain etymological solution.

Filipeni, 3, 8 în limba română: un caz de primat al normei

Author(s): Adina Chirilă / Language(s): Romanian Issue: 11/2020

În lucrarea de față, studiul variantelor pe care traducătorii textului biblic în limba română le-au dat în epoca veche și contemporană fragmentului de sub Filipeni, 3, 8, ce conține, în versiunea grecească, un cuvînt rar în Biblie (σκῠ́βᾰλον), pune în evidență faptul că actul traducerii așază textul pe făgașul unei limbi, supunîndu-l stării limbii de la un moment dat și evoluției acesteia. În orice moment, se manifestă o ajustare formală, ce urmează la ceea ce se consideră a fi corect ori cel puțin posibil din punct de vedere lingvistic: mai întîi, este cea a textului străin la limba nouă, româna; apoi, este cea a textului românesc la înnoirile limbii române—ajustare care poate să ignore, de la un moment dat în istoria producerii și receptării textului respectiv în limba și cultura română, solicitările originare; astfel, corectitudinea textului e controlată de norma limbii și de aparența de acuratețe semantică a lui.În ultima secvență din Fil, 3, 8, istoria redării elementului comparației în limba română constituie un caz foarte bun de primat al normei limbii asupra conținutului originar (în raport cu textul-sursă direct)—recuperabil, dar exclusiv pe cale metalingvistică.

Philippians, 3, 8 in Romanian language: a case of primacy of norm

Author(s): Adina Chirilă / Language(s): English Issue: 11/2020

In the present paper, the study of the variants given by the translators of the bible text into the Romanian language during the old age and contemporary to the verse under Philippians, 3, 8, which contains in the Greek version a rare word in the Bible (σκῠ́βᾰλον), highlights the fact that the act of translation places the text on the path of a language, subjecting it to the state of the language at a given moment and to its evolution. At any moment, there is a formal adjustment, which follows what is considered to be correct or at least linguistically possible: first, it is that of the foreign text to the new language—Romanian; then, it is that of the Romanian text to the renewals of the Romanian language—adjustment that may ignore the original requirements, from a given moment in the history of producing and receiving that text in the Romanian language and culture; thus, the correctness of the text is controlled by the norm of the language and by the appearance of its semantic accuracy.In the last sequence of Phil, 3. 8, the history of rendering the element of comparison in the Romanian language constitutes a very good case of primacy of the norm of the language over the originary content (in relation to the direct source text)—recoverable, but exclusively by metalinguistic means.