O perspectivă asupra lexicului comun latinei clasice și latinei vulgare

Author(s): George Bogdan Ţâra / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Articolul are ca punct de plecare perspectiva diferită a latiniștilor și a romaniștilor asupra conceptului de ‘latină vulgară’, concretizată în polemica amicală dintre Pierre Flobert și Eugeniu Coșeriu. Avînd în vedere lexicul limbii latine, încercăm să arătăm o seamă de elemente comune între latina clasică și latina vulgară. În demersul nostru, am considerat, asemenea Mariei Iliescu, că viziunea diacronică asupra limbii trebuie să aibă în vedere suma istoriilor cuvintelor ce o compun. Spațiul restrîns al unui articol ne-a determinat să alegem un număr limitat de lexeme atestate în scris. Pe baza exemplelor excerptate din texte aparținînd unor epoci diferite ale literaturii latine (arhaică, clasică, tîrzie), de la autori clasici (Cicero, Vergilius etc.) și de la scriitori ale căror opere conțin elemente de limbă vorbită (Plautus, Petronius etc.), din lucrări cu un nivel ridicat de limbă (epopee, discurs, tratat etc.) și din texte cu mărci ale oralității (comedii, corespondență, predici), am putut observa evoluția semantică a unor termeni păstrați în limbile romanice. Concluzia noastră susține ideea de ‘limbă comună’, care explică existența în paralel a acelorași termeni (casa, pauimentum, caballus, formosus, uetulus, auricula, gula, bucca, manducare, incendere, draco) în latina clasică și în latina vulgară, fără diferențe notabile.

A perspective on the vocabulary common to Classical and Vulgar Latin

Author(s): George Bogdan Ţâra / Language(s): English Issue: 7/2018

This paper stems from two different perspectives—that of the Latinists, and that of the Romanists—upon the concept of ‘Vulgar Latin’, perspectives that have given rise to a friendly debate between Pierre Flobert and Eugeniu Coșeriu. We try to highlight a number of lexical elements that are common to Classical and Vulgar Latin. Our approach leans upon the idea (found also with Maria Iliescu) that the diachronic vision upon language must take into consideration the sum of the histories of the words that belong to that language. Observing several lexical items excerpted from texts belonging to various epochs of the Latin culture (Archaic, Classical, Late), to various authors (Cicero, Vergilius, etc.), and to authors whose works contain elements of spoken language (Plautus, Petronius, etc.), from works of a high level language (epics, discourse, dissertation), and from texts with strong marks of orality (comedies, letters, sermons), we were able to see the semantic evolution of several Latin words preserved in the Romance languages. Our conclusion endorses the notion of a “common language”, which explains the parallel existence of words like casa, pauimentum, caballus, formosus, uetulus, auricula, gula, bucca, manducare, incendere, draco both in the Classical and Vulgar Latin, without notable differences.

The diachronic evolution of future tense forms in French from the perspective of the re-grammaticalization theory

Author(s): Cecilia-Mihaela Popescu / Language(s): English Issue: 7/2018

Deriving from a comprehensive postdoctoral study, this article aims at presenting the evolution of future tense forms in French from the perspective of the re-grammaticalization process, understood as re-organisation of the grammatical system of a language (v. Andersen, 2006; Lindschouw, 2011). In very general lines, this process may be described as follows: in time, canonical future forms, originally representing outcomes of previous ‘grammaticalization’ processes (i.e. transition from lexical to gramatical), eventually show a poly-functional morpho-syntactic and semantic behaviour, actualising more than one grammatical value. Such a situation will imply the selection of new constituents in the canonical future paradigm and will inevitably result in: (i) a competition between canonical forms and the newly created ones; (ii) a de-semantization and specialization of canonical forms in a certain informational segment, and (iii) the (total or partial) grammaticalization of the concurrent periphrastic forms. We shall thus see that the synthetic future form in French underwent a semantic-functional reduction in terms of actualisation of temporal [prospective], which is mostly due to the “intervention” and grammaticalization of the itive periphrasis aller + infinitive on the same conceptual area; in current spoken language, this periphrasis has become the most frequent form to express [future]. An even stronger reduction in the number of occurrences is seen in terms of purely modal uses, in spoken language, as native speakers again prefer a periphrastic structure, i.e. devoirepistemic + infinitive.

Amprenta modelelor străine în secțiunea de morfologie a gramaticii lui Ioan Piuariu-Molnar (Deutsch-Walachische Sprachlehre, Viena, 1788)

Author(s): Ana-Maria Minuţ,Ion Lihaciu / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Una din etapele pe care le-am parcurs în procesul de editare a gramaticii germano-române a lui Ioan Piuariu-Molnar a constat în identificarea modelelor urmate de autor. În literatura de specialitate este larg răspîndită afirmația că gramatica lui Molnar a avut ca model gramatica lui Samuil Micu și Gheorge Șincai, Elementa linguæ daco-romanæ sive valachicæ (Viena, 1780). Am constatat că, în cazul unor capitole ale gramaticii, se confirmă, în mod clar, influența acestui model. Există însă și capitole diferite de cele corespunzătoare din Elementa sau capitole care figurează doar în gramatica lui Molnar, nu și în cea a lui Micu și Șincai. Faptul se explică prin aceea că Molnar a urmat și modelul unor gramatici străine, care au avut în epocă un mare succes și o circulație intensă; este vorba de două gramatici ale limbii franceze, scrise în limba germană, cu terminologie gramaticală latinească: lucrarea lui J.R. des Pepliers, Nouvelle et parfaite grammaire royale françoise et allemande. Neue und vollständige königliche französische Grammatik, bisher unter dem Nahmen des Herrn der Pepliers vielmals herausgegeben (Leipzig, 1765, Tipografia M.G. Weidmanns Erben und Reich), respectiv gramatica lui Hilmar Curas, Erleichterte und durch lange Erfahrung verbesserte französische Grammatik (Berlin, 1759, Tipografia lui Friedrich Nicolai). În prezentul articol am relevat capitolele de morfologie în care este recognoscibilă influența gramaticilor lui Pepliers și Curas. Influența modelelor străine se reflectă în: organizarea internă a capitolelor, terminologia utilizată și corespondentele în limba germană ale cuvintelor; în privința ultimului aspect, am evidențiat, în studiul nostru, cazurile în care echivalentele germane indicate de Molnar pentru cuvintele românești sînt identice cu echivalentele germane indicate în gramatica lui Pepliers sau în cea a lui Curas pentru cuvintele din limba franceză.

The influence of foreign patterns in the morphology section of Ioan Piuariu-Molnar’s grammar (Deutsch-Walachische Sprachlehre, Vienna, 1788)

Author(s): Ana-Maria Minuţ,Ion Lihaciu / Language(s): English Issue: 7/2018

One of the stages we have made in the process of publishing the German–Romanian grammar of Ioan Piuariu Molnar consisted in identifying the patterns followed by the author. The statement which claims that Molnar’s grammar followed the pattern of Samuel Micu and George Șincai’s grammar, Elementa linguæ daco-romanæ sive valachicæ (Vienna, 1780) is widespread in today’s literature review. We have found that, in case of some grammar chapters, the influence of this model is clearly confirmed. But there are also chapters different from their corresponding ones in Elementa or chapters that emerge only in Molnar’s grammar, not in that one of Micu and Șincai. This is explained by the fact that Molnar also followed the pattern of foreign grammars, which at that time were successful and were widely spread; these are two French grammars written in German with Latin grammatical terminology: the work of J.R. des Pepliers, Nouvelle et parfaite grammaire royale françoise et allemande. Neue und vollständige königliche französische Grammatik, bisher unter dem Nahmen des Herrn der Pepliers vielmals herausgegeben (Leipzig, 1765, M.G. Weidmanns Erben und Reich Printing House), respectively the grammar of Hilmar Curas, Erleichterte und durch lange Erfahrung verbesserte französische Grammatik (Berlin, 1759, Friedrich Nicolai Printing House). In this article we have revealed the chapters of morphology in which the influence of the Pepliers and Curas’ grammars is confirmed. The influence of foreign patterns is reflected in: the structure of the chapters, the used terminology and the German sequence of words; on the latter, we have highlighted where German equivalents for the Romanian words indicated by Molnar are identical with the German equivalents listed in Pepliers’ grammar or that of Curas for the French words.

Adaptarea formală a toponimelor în traduceri românești cu original german din perioada 1780–1830

Author(s): Ana-Maria Gînsac,Mădălina Ungureanu / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Deși problema transpunerii numelor proprii străine în limba română dinaintea epocii moderne este insuficient studiată, este cunoscut faptul că procesul se caracterizează (ca întregul scris românesc al epocii) prin lipsa unor norme general valabile care să îl reglementeze. Transpunerea numelor proprii străine în limba română este influențată de diverși factori, între care: existența unor alfabete și a unor sisteme ortografice și fonetice diferite; influența modelului lingvistic al textului-sursă vs. existența unor modele tradiționale de pronunțare; preluarea numelor proprii prin diverse filiere lingvistice (franceză, germană, italiană etc.); conținutul divers de nume proprii al textelor; pregătirea lingvistică a traducătorilor. Ne propunem să discutăm, din perspectiva strategiilor de traducere, problema adaptării formale a toponimelor din trei texte cu conținut istoric traduse în limba română din limba germană în perioada 1780–1830.

The formal adaptation of toponyms in Romanian translations from German between 1780 and 1830

Author(s): Ana-Maria Gînsac,Mădălina Ungureanu / Language(s): English Issue: 7/2018

Although the translation of foreign proper names into Romanian before its modern stage is insufficiently explored, it is known that the process is characterized (as the whole Romanian writing of the time) by the lack of generally valid norms. The process was influenced by various factors, including: the existence of different alphabets, orthographic and phonetic systems; the influence of the source-text vs. the existence of traditional pronunciation and writing patterns; the translation of a proper name from various languages (French, German, Italian, etc.); the diversity of proper names; the translator’s personality (linguistic knowledge, cultural formation). Starting from the translation strategies adopted by translators, our aim is to analyse the way in which the toponyms from three historical texts translated into Romanian from German in pre-modern stage (1780–1830) were adapted to the formal system of Romanian.

The first map of salt deposits in Romania (1780). Current corresponding toponyms

Author(s): Dinu Moscal / Language(s): English Issue: 7/2018

The history of salt exploitation in the Carpathian arc area is far from being complete regarding certain periods of Romania’s historical provinces, although a lot has been written on this topic. A map of the salt deposits drafted in 1780 represents one of the most important achievements in this field. One of the mandatory aspects of this historical approach is the identification of places from where salt is or was extracted. Following a short history of the primary documentations of the exploitation of salt on the territory of Romania, this study presents Fichtel’s (1780) contribution to identifying the salt deposits on this territory. The updating of the toponyms on the map poses no difficulties for the historical provinces Moldavia and Wallachia, yet the situation is different in the case of the toponyms in Transylvania, since the nomenclature from the Hungarian domination period (until 1918) was mostly modified starting with the year 1919. Correspondences from the current nomenclature were provided for all these toponyms. The study offers an update of the localization of salt wells or springs and sedimentary deposits of salt, as indicated by Fichtel, by identifying present corresponding toponyms for the ones indicated on the map.

„Au greșit” în Iv, 4, 11; de ce nu și în Pv, 30, 30? Implicit, despre limite filologice și acceptarea lor

Author(s): Adina Chirilă / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Existența termenului furnicoleu (gr. μυρμηκολέων) în Iov, 4, 11, în textul biblic de tradiție ortodoxă, pe linia neabătută a LXX, a părut în răstimpuri bizară și a intrigat în suficientă măsură încît să fie abordată ca problemă textologică în cîteva articole și studii, unele dintre ele ample și bine documentate, în ultimul secol. Concluzia acestora este că ne aflăm în fața unei simple greșeli de traducere: traducătorul evreu elenizat al LXX a ratat echivalentul ebr. ַׁל ֭י ִש (layish [lah’-yish]) ‘un leu’ din secvența originară a povestirii ebraice a lui Iov, producînd în schimb un termen singular în textul sacru, obscur. Redeschizînd chestiunea, studiul de față propune, pe baza unor argumente și analogii de natură lingvistică, o altă lecțiune decît cele care au fost presupuse, îndeobște, pentru gr. μυρμηκολέων, care exclude aflarea în eroare a vechiului traducător. Mai mult decît atît însă, prin critica și rezervele pe care le formulează față de soluțiile precedente și față de raționamentele care au dus la ele, studiul reamintește de necesitatea aplicării unor judecăți și cîntăriri lucide ale argumentelor ce par a favoriza o anumită poziție într-un demers de natură filologică.

Jean-Louis Dessalles, Către originile limbajului. O istorie naturală a vorbirii. Traducere de Alexandru Gafton. Prefață de Alexandru Gafton și Ioan Milică, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2017, 589 p.

Author(s): Adina Chirilă / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Jean-Louis Dessalles, Către originile limbajului. O istorie naturală a vorbirii. Traducere de Alexandru Gafton. Prefață de Alexandru Gafton și Ioan Milică, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2017, 589 p.

Author(s): Adina Chirilă / Language(s): English Issue: 7/2018

Magda Jeanrenaud, Despre etica traducerii. Exerciții practice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2017, 208 p.

Author(s): Gabriela-Iuliana Morcov / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Magda Jeanrenaud, Despre etica traducerii. Exerciții practice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2017, 208 p.

Author(s): Gabriela-Iuliana Morcov / Language(s): English Issue: 7/2018

Georgiana Lungu-Badea, Idei și metaidei traductive românești (secolele XVI–XXI), Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2015, 335 p.

Author(s): Iulia Cosma / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Georgiana Lungu-Badea, Idei și metaidei traductive românești (secolele XVI–XXI), Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2015, 335 p.

Author(s): Iulia Cosma / Language(s): English Issue: 7/2018

Adelina Emilia Mihali, Toponimie maramureșeană. Valea superioară a Vișeului, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, 255 p.

Author(s): Dinu Moscal / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Adelina Emilia Mihali, Toponimie maramureșeană. Valea superioară a Vișeului, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, 255 p.

Author(s): Dinu Moscal / Language(s): English Issue: 7/2018

Eugeniu Coșeriu & Horst Geckeler, Orientări în semantica structurală, Traducere din limba engleză, notă preliminară, comentarii și postfață de Cristinel Munteanu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016, 217 p.

Author(s): Dinu Moscal / Language(s): Romanian Issue: 7/2018

Eugeniu Coșeriu & Horst Geckeler, Orientări în semantica structurală, Traducere din limba engleză, notă preliminară, comentarii și postfață de Cristinel Munteanu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016, 217 p.

Author(s): Dinu Moscal / Language(s): English Issue: 7/2018

Considerații asupra unor forme ale verbului a fi: sum și sunt

Author(s): Gheorghe Chivu / Language(s): Romanian Issue: 8/2018

Istoria formelor verbale sum și sunt, introduse în scrisul literar de școala latinistă ardeleană, pune în evidență un proces sinuos de elaborare a unor norme de tip cult în cadrul românei literare moderne. Deloc linear, acest proces a fost influențat concomitent de două tendințe, nu totdeauna convergente, manifestate în scrisul românesc de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea pînă la începutul secolului al XX-lea: utilizarea unor forme culte, preluate din latină sau modelate după tipare latinești, respectiv revitalizarea unor fenomene lingvistice cu circulație regională, considerate moștenite din latină.Propuse inițial ca rostiri literare, cele două forme au fost acceptate și utilizate mult timp ca grafii etimologizante corespunzătoare lui sîm, respectiv suntu, atestate în zone dialectale cu caracter conservator. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea (sum), respectiv în primele decenii ale secolului al XX-lea (sunt), cele două grafii au redevenit norme ortoepice, în condițiile predominanței tradiției fonologice în scrisul românesc.