![Преглед на практиката на Върховния касационен съд по трудови спорове през 2016 г.](/api/image/getissuecoverimage?id=picture_2017_68102.jpg)
We kindly inform you that, as long as the subject affiliation of our 300.000+ articles is in progress, you might get unsufficient or no results on your third level or second level search. In this case, please broaden your search criteria.
In order to qualify the hours worked outside normal working hours as overtime work, it is essential that the employer has the initiative of demanding overtime work by the employee. Should the latter claim that such a request was made by the employer, the burden of proof lies with the employee, under Article 287 of the Labor Code.
More...
The groups of companies are an economic reality without regulation of a general nature, with only specific regulations in certain areas. Working relationships within groups of companies have certain peculiarities. In court practice, there were identified situations in which an employee pursued a single activity but under different individual contracts, concluded separately with different employers who, however, belonged to a group of companies. The question was whether the work programs established based on each individual employment contract should be considered separately or should be aggregated in order to determine whether additional work was done and properly remunerated. In view of the limitation of weekly working time under Directive 2003/88 / EC, the same problem can be raised as well as a subsequent problem of employers’ responsibility for complying with this limitation.
More...
In order to guarantee the protection of privacy and personal data, the supervising activities undertaken by the employer in relation to the employee’s activity must be brought to the knowledge of the latter in an effective manner, prior to their performance, in a manner presenting the monitoring activity and its extent, and it is also necessary that this interference be proportional to the value whose protection is sought.
More...
Reclamanţii au raporturi de muncă cu intimata DSVSA Brăila, însă această instituţie nu este autonomă, chiar dacă are personalitate juridică, ci este subordonată faţă de ANSVSA. La art.1 alin. 82 se precizează că asimilarea funcţiilor se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, instituţie care nu a fost parte în dosar. Drepturile salariale ale angajaţilor sunt stabilite şi plătite de angajator, însă, cadrul legal invocat prevede existenţa unui ordin al ordonatorului de credite în vederea stabilirii drepturilor salariale prin asimilare. Întrucât reclamanţii nu au fost cuprinşi în sfera de acoperire a Ordinelor 1016/2015 şi 369/2017 ale preşedintelui ANSVSA, drepturile salariale au fost plătite în mod legal.
More...
Potrivit art. 126 al. 4 din HG 257/2011, adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II‑a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II‑a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1). Prin urmare, adeverinţa invocată poate fi folosită la stabilirea drepturilor de pensie.
More...
Indemnizaţia de neconcurenţă primită de reclamantă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 21 din Codul muncii, deoarece, în cazul reclamantei, contractul de muncă nu a încetat, ci a fost suspendat de drept până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, iar contraprestaţia angajatorului nu a fost percepută ca o indemnizaţie lunară pe toată perioada de neconcurenţă, ci ca o sumă globală plătită de angajator anterior suspendării contractului individual de muncă. În consecinţă, Curtea apreciază că această indemnizaţie nu a fost acordată de angajator potrivit legii, în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. 3 din OUG nr. 111/2010.
More...
Decizia de concediere, ca act juridic unilateral, poate fi modificată până la momentul în care a început să‑şi producă efectele. Nu se poate accepta ca un contract de muncă odată încetat să poată fi reactivat prin voinţa unilaterală a angajatorului pentru a se dispune încetarea din nou a raporturilor de muncă începând cu o altă dată. Şi aceasta, după ce salariatul a acţionat în judecată angajatorul pentru anularea deciziei de concediere şi a obţinut câştig de cauză în primă instanţă.
More...