Către noi Reguli York şi Anvers?
De la întemeierea lor, regulile York-Anvers au necesitat îmbunătăţiri din când în când, pentru a reflecta starea tehnologiei abordării legale reţinute de Tribunalele engleze în cazuri de daună comună. Profesioniştii implicaţi în navigaţie au simţit întotdeauna că regulile daunei comune ar trebui, de asemenea, să fie proiectate aşa încât să reflecte principiile de echitate şi, atât cât este posibil, un tratament drept între diversele părţi implicate într-un accident maritim, care este o daună comună. Astfel, regulile York-Anvers au fost modificate astfel încât să întrunească aceste necesităţi, iar ultima variantă a fost aprobată în 2004 în timpul adunării CMI GA, care a avut loc în Vancouver, pentru a obţine o abordare mai echilibrată asupra problemelor de daună comună. Dar regulile din 2004, pentru prima dată de când regulile York-Anvers au fost amendate în secolul al 19-lea, nu au fost introduse în general în documentaţia de navigaţie (conosamente şi părţi ale contractelor de tip charter), întrucât comunitatea armatorilor a decis să nu le aplice. Motivul pentru refuzul lor nu a fost specificat clar, însă rezultatul a determinat CMI să fie de acord să „revizuiască” regulile, pentru a le amenda în aşa fel încât acestea să fie adecvate pentru toţi profesioniştii implicaţi în activităţi de navigaţie, pentru a deservi mai bine beneficiul comun al industriei şi pentru binele eficienţei. Formatul regulilor York-Anvers din 1994 a fost luat încă o dată ca bază de discuţii, iar grupul de lucru internaţional al CMI s-a întâlnit în mod regulat din 2013 până în martie 2016, în vederea amendării regulilor, pentru a obţine unanimitate, în măsura în care este posibil. Încă o dată, tratamentul de salvare în dauna comună necesita o reeditare majoră, iar acest lucru va avea nişte efecte asupra modului în care plăţile de salvare pot fi integrate în dauna comună, în principiu şi în practică. În cele din urmă, noile reguli ar putea avea un efect redus asupra capacităţii dobânzii mărfii de a rezolva cu salvatorii LOF prin acorduri exclusive. Alte reguli au fost amendate, pentru a clarifica deciziile privind tratarea unor cheltuieli, care ar putea fi considerate ca sacrificii de daună comună din punct de vedere al unui ajustor, dar fuseseră contestate, datorită unei decizii a curţii UK. Rezultatul global este o gamă mai precisă – unii ar spune mai largă – de cheltuieli ce intră în dauna comună şi un set de noi reguli ce permit ajustorilor să respingă unele valori scăzute de dobânzi ale mărfii din repartizare, pentru a salva timp, efort şi bani pentru toate celelalte părţi. Alte reguli pur financiare au fost modificate, pentru a anula comisionul de 2% şi a calcula rata dobânzii datorate la cheltuielile GA, la rata LIBOR plus 4%, în locul ratei anuale CMI. Specialiştii şi asigurătorii de marfă, care sunt cei mai expuşi la dauna comună, datorită echilibrului de valori în principal pe partea de marfă, iau în considerare cu mare atenţie rezultatul votului care se va desfăşura în New York, de a decide dacă să accepte acest nou set de reguli. Consecinţele noului format sunt dificil de prezis, iar lansarea propusă a instrucţiunilor oficiale ca dauna comună să fie formalizată sub custodia CMI vor răspunde la câteva – dar nu la toate – întrebări ridicate de această instituţie seculară şi stâlpul ei principal, regulile York-Anvers. În rezultat, versiunea propusă pentru 2016 a regulilor va fi o combinaţie a consensului obţinut în 1994 şi câteva dintre inovaţiile adoptate în 2004. Rămâne de văzut care va fi rezultatul.
More...
